'' La Multi Ani Fericiti si Impliniti ,Unchiule !!!

De ziua ta venim cu cele mai frumoase ganduri si iti dorim sanatate, bucurii, implinire si multe vise realizate. Steaua ta ocrotitoare sa lumineze mereu asupra ta si a celor dragi sufletului tau. Dragostea si grija ce o daruiesti in jurul tau sa iti fie rasplatita din plin cu multa caldura si implinire sufleteasca. Cand inca o petala din anii tai frumosi s-a scuturat alene, vibrand armonios, priveste cu mandrie, gandind neincetat la restul de petale ce nu s-au scuturat. Primeste petala varstei ca pe o binecuvantare. Ea sa iti fie rod a bucuriei si a sperantei! Credinta si iubirea sa te insoteasca pretutindeni, iar implinirea s-o intilnestii la orice pas. La Multi Ani Fericiti ,unchiule emoticon heart emoticon kiss emoticon kiss !! Din partea nepotilor ! 

emoticon heart emoticon heart emoticon heart

'' Pentru cei ce ma barfiti '' !!

Am decis sa scriu acest mesaj pentru toata lumea care imi judeca viata si alegerile pe care le fac. M-am nascut ca sa imi traiesc viata, sa fac alegeri si greseli, sa invat din ele si sa trec mai departe. Cred cu tarie ca m-am nascut ca sa ajut lumea asta, sa fac ceva bun pentru aceasta societate in care contează numai aparentele si faima si prestigiul si aproape nimeni nu mai tine cont de ce e de fapt in interior. Vreau sa fac ceva bun pentru omenire, sa ajut pe partea spirituala si poate si materiala intr-o buna zi. Dar ca sa ii ajut pe altii trebuie sa ma ajut intai pe mine. Am facut si alegeri gresite in viaţa, dar aceste lucruri m-au maturizat iar fara ele nu as mai fi persoana care sunt acum. Fiecare dintre noi are idealurile sale si principiile sale bine impregnate. Unde vreau sa ajung cu acest mesaj,ideea in principiu este ca sunt alegerile mele, visele mele, greselile mele si nu ale altcuiva. EU suport consecintele faptelor mele si le-am suportat cu demnitate cand toata lumea din jurul meu ma judeca . Eu sunt centrul vietii mele. Noaptea cand ma pun in pat raman eu cu gandurile mele si constiinta mea. Nu raman cu ideile voastre despre mine. Daca eu consider ca este bine ceea ce fac, respecta-ma pentru ca este vorba de viata mea, de fericirea mea si nu a ta. Daca mi-as pierde timpul incercand sa ii multumesc pe toti din jurul meu, unde as mai exista eu in ecuatia asta ? Daca mi-as pierde timpul sa imi justific actiunile ,cand as mai avea timp sa fac ce mi-am propus ? Si totuşi am incercat sa va explic, sa ma justific si nu am ajuns la niciun rezultat. Ati incercat sa ma descurajaţi. De ce? Asta nu pot intelege. Daca nu fac alegerile pe care le-ati face voi, inseamna din start ca sunt gresite? Nu, este greseala voastra ca ma judecati . Puteti sa ma sfătuiţi dar nu sa va bagati in sufletul si sa ma manipulati sa fac ca voi. Va simtiti ca va dau deoparte ? Intrebati-va de ce inainte sa trageţi concluzii pripite. Vorbeam de spiritualitate mai inainte. Daca eu ma simt bine cu mine insumi, ar trebui sa renunt la pacea mea interioara de dragul vostru, pentru ca va iubesc? Daca m-ati iubi indeajuns consider ca m-ati accepta asa cum sunt, nu sa cautati sa dati vina pe ceilalti din jur pentru ca m-am schimbat. Eu sunt rezultatul tuturor experienţelor trăite, bune sau rele. Trebuie sa invatati sa-l acceptati pe celalalt independent de voi sau constiinta voastra. Invatati sa acceptati ca oamenii sunt diferiti. E uşor sa judeci, dar esti tu oare in masura sa faci asta? Mergi macar o mila din drumul meu si abia apoi ma poti judeca, dupa ce ai simtit tot ce am simtit eu vreodata. Ei, dar asta este imposibil,nu-i asa?

'' O poveste frumoasa a unor prieteni ''

Am mers acasa hotarat sa ii cer divortul sotiei mele. Cand a auzit ce vreau, a facut ceva incredibil.

In ziua nuntii, mi-am tinut tot timpul sotia de mana. Cand am ajuns cu masina in fata apartamentului nostru, am rugat-o sa astepte sa o trec pragul in brate. Asa am intrat in casa noastra – cu ea in bratele mele. Eram un barbat fericit.

Aceasta a fost momentul meu fericit de acum zece ani.

Urmatorii ani au trecut ca focul. M-am ingropat in munca, eram mai tot timpul plecat cu proiecte si incercam sa fac tot mai multi bani. In fiecare dimineata plecam de acasa impreuna… seara, ajungeam acasa aproape in acelasi timp. Copilul nostru studia intr-o scoala cu internat. Viata noastra parea frumoasa, multi ne invidiau… dar aceasta viata de familie calma era mult mai susceptibila de a fi afectata de schimbarile imprevizibile.

Andra a intrat in viata mea.

Era o zi insorita. Stateam pe un balcon spatios. Ea a venit si m-a imbratisat pe la spate, luandu-ma prin surprindere. Inima mea stia ca ma iubeste. De aceea cumparasem apartamentul pentru ea. Mi-a spus “Tu esti genul de barbat care atrage orice femeie.” Cuvintele ei mi-au amintit brusc de sotia mea. Cand ne-am casatorit, sotia mea a spus “Oameni ca tine, o data ce vor avea succes, vor fi foarte atractivi pentru alte femei.”. M-am intristat, insa nu am vrut sa spun nimic. Stiam ca tradez increderea ei, stiam ca ii jurasem sa ii fiu alaturi intreaga viata. Insa nu puteam face nimic in acest sens.

I-am dat mainile Andrei deoparte si i-am spus “Sa te ocupi de mobilier. Eu trebuie sa plec, am ceva de facut.” Evident, era nemultumita pentru ca o las singura… insa am promis ca vom petrece mai mult timp impreuna pe viitor.

Pentru mine, ideea de divort devenea tot mai clare… in urma cu putin timp mi se parea ceva imposibil. Cu toate acestea, mi-am dat seama ca este timpul sa fac si acest pas. Sincer, a fost o sotie incredibila. In fiecare seara imi pregatea cina. Mancam impreuna, apoi stateam amandoi in fatate televizorului si apoi mergeam la somn. Seara adormeam cu corpul Andrei in gandul meu… asa era viata mea.

Intr-o zi, am mers la ea si i-am spus ca o gluma usoara: “Presupunand ca noi vom divorta in viitor… tu ce vei face?” Ea s-a uitat la mine pentru cateva secunde fara a spune vreun cuvant. Am inteleg ca divortul era ceva foarte dificil pentru ea. Nu-mi puteam imagina cum ar reactiona daca i-as fi spus ca sunt serios.

Cand sotia mea a venit la mine la birou, Andra tocmai ce iesea pe usa. Aproape tot personalul se uita la sotia mea cu o oarecare mila si incercau sa o evite. Ea si-a dat seama ca ceva nu este in regula, asa ca doar zambea celor din birou. Insa am citit ceva rau in ochii ei.

Andra, pe de alta parte, imi cerea sa divortez de ea. Stiam ca nu mai pot ezita, trebuia sa iau o decizie. Nu era normal sa ma joc cu doua femei in acelasi timp.

Intr-o seara, am mers la ea. Pregatea cina. Am luat-o de mana si i-am spus “Trebuie sa vorbim.” S-a asezat si a mancat in linistea. Din nou am observat durerea din ochii ei. Dintr-o data nu am mai stiut cum sa vorbesc. Dar a trebuit sa ii spun care sunt planurile mele. Trebuia sa stie ca vreau sa divortez. Am vorbit foarte calm, incercand sa inteleg prin ce trece ea. Nu parea sa fie foarte deranjata de vorbele mele… la final, m-a intrebat “De ce?”

Am evitat intrebarea. Tacerea mea a infuriat-o. A inceput sa planga. Printre lacrimi mi-a spus “Tu nu esti om!”… In acea seara nu ne-am mai vorbit. Nu puteam sa ii spun motivul, nu voiam sa o ranesc si mai mult… pe de alta parte ma gandeam la Andra. Chiar o iubeam.

Cu un profund sentiment de vinovatie am facut un acord de divort; am vrut ca ea sa aiba casa noastra, masina noastra si actiuni de 30% din compania mea. S-a uitat la mine si a rupt foile in bucati. Am simtit o durere in inima… femeia care a trait zece ani cu mine, zi de zi, va deveni o straina in curand. Dar nu am putut da inapoi. In cele din urma ea a strigat tare in fata mea ca mi-am incalcat promisiunea. Pentru mine tristetea ei era un fel de eliberare. Ideea divortului ma obseda de cateva saptamani… iar acum parea sa fie tot mai clara si mai ferma.

Intr-o noapte tarzie, m-am intors acasa. Am vazut-o scrrind ceva la masa. Am mers in dormitor si m-am bagat la somn, am adormit imediat. Cand m-am trezit, am vazut ca ea inca nu era in pat. M-am intors pe cealalta parte si am adormit din nou. Dimineata, in locul ei era o scrisoare… avea cateva conditii inainte de a imi acorda divortul. Nu avea nevoie de nimic de la mine, insa eu trebuia sa ii ofer ei o luna, inainte de divort, in care sa traim o viata normala.

Motivul ei era simplu: fiul nostru mai avea o luna din vacanta de vara, apoi se intorcea la internat.. si nu voia ca el sa vada ca mariajul parintilor lui este terminat. Dupa ce am citit biletelul ei, am coborat in bucatarie. S-a uitat cu ochii mari la mine:

“Iti amintesti cum am intrat in camera noastra in ziua nuntii?”

Aceasta intrebare a adus brusc inapoi toate acele amintiri minunate pentru mine. Am dat din cap si am spus “Imi amintesc!”.

“M-ai purtat in bratele tale. Am o rugaminte la tine: sa ma iei in brate pana in ziua divortului. De acum si pana la sfarsitul lunii te rog sa ma iei in brate si sa ma treci peste pragul dormitorului nostru in fiecare dimineata.” – mi-a cerut cu lacrimi in ochi.

Am acceptat zambind. Stiam ca ii lipsesc acele zile frumoase si voia ca mariajul nostru sa se termine asa cum a inceput.

I-am spus Andrei despre conditiile sotiei mele pentru divort. Ea a inceput sa rada si mi-a zis ca este absurd: “Indiferent de trucurile pe care le are in maneca, trebuie sa inteleaga ca tu divortezi.” – mi-a raspuns ea dispretuitor. Cuvintele ei m-au facut sa ma simt inconfortabil.

Eu si sotia mea nu am mai avut nicio noapte romantica, intentia mea de divort a fost exprimata in mod explicit. Ne tratam ca doi straini, doar ca stateam in aceeasi casa.

In prima zi in care am fost nevoit sa o iau in brate ma simteam neindemanatic. Fiul nostru batea din palme in spatele nostru: “Tati o tine pe mami in brate!” – tip fericit prin toata casa. Cuvintele lui mi-au adus un sentiment de durere. De la dormitor pana la usa de la intrare am mers aproximativ 10 metri cu ea. 
A inchis ochii si a spus incet: “Sa incepem de azi… te rog, nu ii spune fiului nostru.”

Am dat din cap, simtinandu-ma oarecum suparat. Ea a mers sa astepte autobuzul, eu am inchis usa si am intrat in birou.

In a doua zi, amandurora ne-a fost mult mai usor. Ea s-a aplecat pe pieptul meu. Eram atat de aproape incat ii simteam parfumul. Mi-am dat seama ca nu m-am mai uitat la aceasta femeie intim pentru o lunga perioada de timp. Nu mai era nici tanara, avea mici riduri fine pe fata.

In a treia zi, ea mi-a soptit: “Gradina de afara este in constructie. Ai grija cand treci de acolo.”

In a patra zi, cand am luat-o in brate, mi s-a parut ca simt ca devenim mai intimi… si ca imi tin iubita in brate. Aproape ca nici nu ma mai gandeam la Andra.

In a cincea si a sasea zi, incerca sa imi aminteasca diverse lucruri, de genul unde imi pune tricourile calcate sau sa fiu atent cum aranjez vasele dupa ce gatesc… am dat din cap. Sentimentul de intimitate era tot mai puternic.

Nu i-am spus Andrei despre aceasta apropiere a noastra.

Simteam ca este tot mai usor sa o tin in brate si sa o duc pana la usa. Poate ca antrenamentul de zi cu zi m-a facut mai puternic. I-am spus “Nu mi se mai pare atat de dificil sa te tin in brate.” In acel moment, ea proba cateva rochii. Asteptam sa o iau din nou in brate. A imbracat mai multe rochite, insa toate ii erau mari… apoi a oftat “Oh, toate rochiile mi-au ramas mari.”

I-am zambit. Insa in acel moment am inteles ca imi este usor sa o tin in brate pentru ca ea slabeste tot mai mult… si nu pentru ca eu devin mai puternic.

Stiam ca ingropase toata amaraciunea in inima ei. Din nou, am simtit un sentiment de durere. Fara sa vreau, am intins o mana pentru a ii atinge capul. Fiul nostru a venit in acel moment: “Tati, este timpul sa o conduci pe mami.” – mi-a spus.

Pentru el, vazand ca tati o duce pe mami in brate pana la usa in fiecare dimineata era un lucru incredibil. 
Ea i-a facut semn sa se apropie si l-a imbratisat strans. Mi-am intors fata pentru ca mi-era teama ca acest moment imi poate schimba parerea. Am tinut-o in brate, am mers cu ea pana la usa. Mana ei era in jurul gatului meu…. Un sentiment foarte natural. Am tinut-o strans, ca si cum ne-am fi intors in ziua nuntii noastre.

Devenea tot mai usoara…

In ultima zi, cand am tinut-o in brate, faceam pasi mici si grei. Fiul nostru plecase la scoala. Ea mi-a spus “De fapt, sper ca ma vei tine in brate pana cand vom imbatrani.”

Am strans-o si mai tare in bratele mele si i-am raspuns “Niciunul dintre noi nu a observat ca in viata noastra nu mai exista intimitate.”

Am sarit imediat in masina si intr-o fractiune de secunda am plecat.. nici macar nu am inchis portiera. Mi-era teama ca orice intarziere m-ar face sa imi schimb decizia. Am oprit la apartamentului Andrei… ea mi-a deschis usa.

I-am spus: “Imi pare rau, nu pot divorta. Vorbesc serios.”

S-a uitat la mine, uimita. Apoi mi-a atins fruntea: “Ai febra!” – a tipat la mine. Mi-am pus si eu mana la frunte.

“Imi pare rau. Imi pare rau pentru ce ti-am facut. Nu pot divorta. Casatoria mea era plictisitoare pentru ca niciunul nu facea ceva in acest sens, nu pentru ca nu ne mai iubeam. Am uitat sa oferim importanta lucrurilor marunte. Ea este femeia care a dat nastere copilului nostru… trebuie sa fiu langa ea pana la batranete. Imi pare rau.”

Mi-a dat o palma tare si a trantit usa, apoi a izbucnit in plans. Am plecat… am condus abatut pana la birou. 
Cand am trecut pe langa floraria de langa birou, am comandat un buchet de trandafiri pentru sotia mea. Tanara de acolo m-a intrebat daca vreau si un biletel. I-am zambit, am cerut un biletel si am scris

“Te voi tine in brate in fiecare dimineata.. pana cand moartea ne va desparti.”

P.S.    Povestea se incheia cu moartea ei.Pentru ca doctorul ii spuse-se ca are cancer si ca e pe moarte.Ea vroia ca fiul lor sa aiba mereu imaginea cu ea in bratele tatalui sau.Asta e motivul pentru care ea tot slabea si pentru care ea ii spunea tot feluri de detalii din bucatarie,despre haine etc....