Cititi eticheta.....

Mai ales pentru mamici de copii mici si gospodine care mai fac prajituri de casa cu lamaie rasa, ca e "naturala". (Cititi mesajul pana la capat, poate face diferenta intre viata si moarte) emoticon wink.

#Miros de #Cetina ... #Cozonaci ....

Fara mirosul de ‪#‎cetina‬, de ‪#‎cozonaci‬ si ‪#‎sarmale‬ si fara ‪#‎parintii‬ care asteapta un strop de ‪#‎recunostinta‬, fara ‪#‎copiii‬ care-si daruiesc ‪#‎colinda‬,‪#‎Craciunul‬ devine bizar, instrainandu-se de bucuria primordiala cu care a fost inzestrat.

..emoticon heart emoticon heart

#Craciun ... #spirit .... #pace ... #compasiune ... #iubire .... #iertare !!!

‪#‎Crăciunul‬ nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de ‪#‎spirit‬. Adevăratul spirit al ‪#‎Crăciunului‬ înseamnă să preţuieşti ‪#‎pacea‬ şi ‪#‎bunăvoinţa‬, să‪#‎oferi‬, din plin, ‪#‎compasiune‬ si ‪#‎iubire‬ .#Crăciunul este perioada când ai dor de ‪#‎ACASA‬ ...
Sunt sigura că întotdeauna m-am gândit la ‪#‎Crăciun‬, când i-a venit vremea, ca la un timp bun, un timp plăcut, în care să fii ‪#‎blând‬, ‪#‎iertător‬, ‪#‎mărinimos‬, singurul timp pe care îl ştiu, în calendarul lung al anului, când bărbaţii şi femeile par să-şi deschidă la unison, din propria voinţă, inimile închise.

UN pic .......

Mai este un pic .. emoticon heart si vine emoticon heart Uităm de griji și supărări,să iertăm,și să iubim și să ne amintim că nu suntem niciodată singuri !! emoticon heart emoticon heart emoticon heart 
https://www.youtube.com/watch?v=LW6C2M9tj6k

Întâmplarea a făcut să fiu la un Ocean distanță.

Nu sunt acolo. Acesta este unul din motivele pentru care nu am spus tare multe. Nu am fost în Colectiv, nu am fost mai apoi la fața locului, nu sunt în România. Întâmplarea a făcut să fiu la un Ocean distanță.

Am citit. Știri, bloguri, postări, declarații. Am vorbit cu prieteni. Nu tare multe, pentru că nu am avut cuvinte suficiente. Ce să spun? Îmi aduc aminte de momentul în care a apărut lista cu morți. Am trecut peste numele respective cu emoție. Dacă-mi sare în ochi unul cunoscut? Și chiar și așa, am văzut în fața mea nume de mamă, de soră, de frate, de copil, de iubit, de soție. Nume care poate mie nu-mi spuneau multe, dar pentru altcineva era totul. Întreaga lume.

La o distanță așa de mare cum sunt eu acum, poate că ar trebui să văd lucrurile mai la rece. Dar ce poți să vezi la rece, când totul a fost fierbinte? Ce poate fi la rece, când citeam declarația unui supraviețuitor că în câteva secunde mâinile întinse spre el au devenit negre? Ce poate fi la rece, când auzeam în video cum strigau ”bă, ard” și ”nu trageți că îmi rupeți picioarele”? Ce poate fi la rece, când am citit mărturia asistentei care-a descris o scenă desprinsă din iad? Când prietena mea jurnalistă, Ioana, povestea că se aruncau răniții peste ea, ca să-i salveze?

Cum pot eu, care nici nu am fost acolo, nici nu am trăit acele momente, să spun că și-au meritat soarta? Cine sunt eu, în afară de faptul că sunt la fel de netrebnică și păcătoasă, să zic că au primit ce-au căutat? Nu de atâtea ori am căutat și eu unde nu trebuia? Nu de multe ori am zgândărit doi cărbuni, doar că nu s-au aprins?

Nu-mi place, normal că nu-mi place delimitarea aceasta pe care o văd acum, între biserică și societate. Acest război care mocnește și e pe cale să erupă. Însă stau și citesc stupefiată unele declarații, și mă întreb dacă unii gândesc înainte să deschidă gura.

Nu ascult rock, și nici nu frecventez cluburile. Dar nu am să arăt niciodată cu degetul pe cei care o fac, pentru că am frică de Dumnezeu să nu-mi fie retezat degetul în timp cel întind. Cine sunt eu să emit judecăți și să dau sentințe? Cine sunt eu, să am tupeul să mă cred mai brează?

Cât despre zecile de mii de oameni care protestează, înțeleg că le-a ajuns. Le-a ajuns să vadă bătaia de joc. Le-a ajuns până în gât (am eu o vorbă) să audă doar vorbe fără fapte. Pentru că la noi se pedepsește sluga, dar nu stăpânul. Stăpânul continuă să colecteze. Însă ce îi rog, de aici din vizita mea de peste Ocean, e să știe ce să ceară. Să nu ceară doar o schimbare, dar să știe și ce fel de schimbare să pretindă. Vreau o Românie mai bună, vreau la întoarcerea mea să pot zâmbi și să mulțumesc deplin generației mele pentru curajul ei.

Nu sunt acolo. Însă sunt aici, iar aici ne gândim acolo. Sunt #Colectiv.

                   Sursa foto : #Cristian Manafu  .......... Sursa text :  #Alina Ilioi  

“Plângeţi toţi! La ‪#‎colectiv ne-a ars viitorul ţării.....

Ceea ce s-a întâmplat este catastrofal. Şi nu doar pentru cifra finală a deceselor sau a răniţilor. Ci pentru sutele de destine schimbate, aşa.. într-o clipă de foc.
M-au bucurat cei care au respectat doliul naţional şi mi-e milă de cei care nu au capacitatea să înţeleagă un asemenea fenomen. Nu sunt supărată pe ei, nu e vina lor că au lacune grave în educaţie, informare şi omenie. Doar atât pot ei...

Pe ce sunt supărată în schimb, este aspectul mentalului colectiv.
Aceşti nefericiţi care nu înţeleg ce trebuie să reţină după un eveniment ce va rămâne în istorie, vor întina amintirea acelor copii care au ars fără vină.
* D̶o̶a̶m̶n̶a̶ Ozana Barabancea, angajata Antena 1, a blamat muzica, afişul şi iubitorii stilului, punctând ̶p̶a̶r̶c̶ă̶ că e firesc ce s-a întâmplat "sataniştilor" care au avut o opţiune diferită de a ei pentru o seară de vineri. Aveţi copii, ̶d̶o̶a̶m̶n̶ă̶ ; când vor mai creşte, credeţi-mă.. nu veţi putea controla alegerile pe care le vor face într-o seară de vineri.
- În schimb, Antenele au strâns aproape 1 milion de euro pentru a ajuta.

* ̶D̶o̶m̶n̶u̶l̶ ̶ Ianis Zicu menţionează drogurile. Acesta a confundat activităţile obişnuite din băile cluburilor de fiţă cu baia în care au ars, ţinându-se de mână, două studente la cibernetică, dar şi o femeie de servici care a lăsat în urmă cinci copii orfani.
- În schimb, marile cluburi de fotbal, si nu numai, s-au implicat cum se cuvine. De fapt, psihologi, agentii de voiaj, hoteluri, farmacii, magazine, toti s-au implicat. Din câte am înţeles, copiii au primit chiar şi un apartament.

*Mulţi au blamat medicii, spitalele, ambulanţele.
- În schimb, întregul personal medical şi-a amintit de jurământul lui Hippocrate, respectându-l, astfel, întocmai.

* Sute de cre ̶Ş̶tini au comentat în mediul online, râzând şi născând glume macabre despre una dintre cele mai negre zile din calendarul românilor.
- În schimb, la nivel naţional, zeci de mii de oameni au ieşit în stradă pentru aceşti copii nevinovaţi. Fie că au vrut să aprindă o lumânare sau să doneze sânge/bani, suferinţa colectivă a dus la marşul tăcerii, cea mai răsunătoare strigare de stradă.
România, WE ROCK!

Rock-ul a fost blamat dintotdeauna. Însă experienţele mele m-au învăţat ceva.
*Iubitorii de rock scriu corect gramatical.
*Iubitorii de rock termina scolile pe bune.
*Iubitorii de rock au o educatie. De asta sunt iubitori de rock.
*Iubitorii de rock au personalitate. Nu una formată în mall-uri sau cluburi de fiţă in care prostituţia şi traficul de droguri se dezvoltă în floare.

Şi nu, ̶d̶o̶a̶m̶n̶a̶ Ozana Barabancea, educaţia şi "adevărata muzică" nu se află doar la operă. Cei care merg la operă au de obicei un nivel ridicat de trai şi acces la o educaţie în sistemele private scumpe. Ăştia sunt cei care ajung să ne conducă uneori, refuzând, din principiul opulenţei, să calce în astfel de locaţii. Ca idee, acolo nu se ţineau doar evenimente rock. Eu am fost în luna martie pentru un concert Moonlight Breakfast..

Cu mâna pe inima spun că la #colectiv ne-a ars viitorul ţării. Un tată spunea "Ieri aveam o fată arhitect. Azi nu mai am nimic".

Ceea ce îmi doresc cel mai tare este ca în mentalul colectiv să NU rămână ideea că aceşti copii erau satanişti, că e vina Halloween-ului, pe care oricum nimeni de acolo nu îl sărbătorea (+vineri NU ERA HALLOWEEN). Victimele (nu ale patronilor #colectiv, care "joacă" ca oricare alt patron de club, după regulile făcute de cei din justiţie.. pe şpăgi, mită şi mers pe burtă), erau olimpici, arhitecţi, jurnalişti, artişti, studenţi la cibernetică, matematică, etc. Erau mult mai mult decât ceea ce vor deveni cei care deţin doar un cont de Facebook prin care pot face atât de mult rău.

Pe artiştii Goodbye To Gravity îi auzeam uneori în sala de repetiţii, care se află în aceeaşi clădire în care repetă şi o trupă de care mă ocup. Ne reprezentau cu succes afară şi doreau să-şi bucure şi fraţii români. Solistul trupei, care are aproape jumătate din suprafaţa corpului arsă, a devenit cunoscut după ce a câştigat finala celei de-a doua ediţii Megastar, în anul 2008. Liderul trupei este băiatul Anei Pascu, fostă mare scrimeră și președinta Federației Române de Scrimă.

Pentru artişti, vestea a fost cutremurătoare. Ei ştiu cel mai bine în ce condiţii cântă săptămână de săptămână în locaţiile din această ţară bolnavă. Puteau fi ei.

Într-o lume în care omenia, seriozitatea şi caracterul au devenit virtuţi, vă rog, nu întinaţi memoria acestor copii.
Plângeţi toţi, căci pe 30.10.2015 ne-a ars viitorul ţării.

''COLECTIV''

Vrem scoli si spitale NU catedrale!!! 
De ce nici un preot nu a luat parte la mars?De ce nici un preot nu a mers sa aprinda o lumanare pentru acei tineri??? Pentru ca ascultau o muzica neinteleasa de cei mai multi dintre noi? Nici eu nu o inteleg dar asta nu ma facut sa raman indiferenta dezastrului.
Nu ne ramane decat sa ne rugam pentru acei tineri care se zbat intre viata si moarte...



"Scriu aici pentru ca nu stiu la cine sa apelez: o parte dintre victimele accidentului de la Colectiv sunt la spitalul Sfantul Pantelimon, dar despre ei nu se scrie nimic. Trei dintre victime sunt in stare grava si din cate se pare este mare nevoie de ajutor specializat. Stie cineva unde trebuie vorbit astfel incat una dintre echipele internationale sa vina si aici? AJUTOR, va rog, ne mor prietenii! Starea lor deja s-a degradat foarte mult"