Noi, femeile, suntem un univers de trăiri.....!!

Noi, femeile, suntem un univers de trăiri. Suntem pe cât de fragile, pe atât de puternice.
Suntem capabile să plângem o noapte întreagă, iar dimineața să ieșim în lume cu un zâmbet frumos pe chip, înfruntând toate provocările cotidiene. Plângem atunci când suntem fericite și râdem atunci când suntem triste și nervoase.
Suntem neînțelese pentru sensibilitatea noastră, fiindcă ne emoționează orice este frumos, o floare, o melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandrețea unui bătrân, amintirea cuiva drag... Plângem la nunți, plângem când o prietenă aduce pe lume un copil, plângem când cineva drag suferă, când pierdem o persoană apropiată, când suntem părăsite, când suntem nedreptățite, când ne simțim singure și când ne este dor.
Ne sperie singurătatea și incertitudinile, dar nu obosim așteptând...
Visăm, apoi ne abandonăm visurile pentru a trăi și a împlini visurile celor pe care-i iubim.
Ne atașăm de oameni, de locuri, de lucruri și de momente frumoase.
Muncim cu dăruire, fiind capabile să fim și mame și soții și să avem și un loc de muncă. Și găsim întotdeauna timp pentru a fi alături de o prietenă care are nevoie de noi.
Suntem capabile să trăim zile întregi cu un compliment, păstrăm cu sfințenie orice amintire care ne-a făcut sufletul să vibreze, uscăm flori și îmbrățișăm mascotele de pluș pe care le-am primit în dar.
Renunțăm la noi, ne abandonăm și ne sacrificăm în numele iubirii, dăruind totul copiiilor, soților, părinților, prietenilor...
Ne lăsăm rănite și apoi iertăm. Iertăm neobosit indiferența și răutățile celor pe care-i iubim. Avem dureri capabile să ne distrugă sufletul, dar avem sufletul capabil să se regenereze cu o simplă îmbrățișare, cu un „Iartă-mă!”, cu un „te iubesc!”, cu o promisiune...
Iubim neobosit și necondiționat. Îi iubim chiar și pe cei care nu ne iubesc.
Avem momente când suntem capricioase și imposibile, când obosim să fim perfecte și să ne prefacem că ne este bine... pentru că, în fiecare zi ascundem dureri fizice și sufletești, îndoieli, temeri, regrete, neîmpliniri...
Uneori suntem percepute ca fiind complicate și pretențioase, fără să se știe că avem nevoie de atât de puțin pentru a fi fericite! Avem nevoie să fim alintate, ascultate, acceptate, apreciate, mângâiate... Avem nevoie să ni se recunoască meritele, să fim înțelese, să ni se ofere iubirea de care depind atât de mult sufletele noastre fragile...
Suntem dependente de dragoste, de mângâieri și de cuvinte frumoase. Avem bucurii și visuri copilărești pe care nu ar trebui să ni le tulbure nimeni.
Punem iubire în tot ce facem și în tot ce dăruim.
Suntem frumoase, pentru că suntem delicate, tandre, sensibile, empatice, copilăroase și iubitoare. Suntem puternice pentru că suntem responsabile, prezente, atente, capabile, harnice, iertătoare și ambițioase.
Avem priviri admirative care înfrumusețează orice lucru. Avem mângâieri care alină orice durere. Avem vorbe calde care încurajează...

Trebuie să mă iubesc, să mă apăr, să am încredere în ceea ce sunt......!!

Mi-am șters lacrimile, am strâns din dinți și am decis că trebuie să mă ridic, trebuie să merg înainte, trebuie să-mi văd de drum, trebuie să fiu mai puternică pentru că totul depinde de mine.
Nimeni nu mă va lua de mână pentru a mă ridica,
nimeni nu-mi va bate la ușă și-mi va rezolva problemele,
nimeni nu mă va salva de bârfele altora.
Depinde de mine. Absolut tot depinde de mine.
Trebuie să fiu un om cu suflet curat dar trebuie să mă feresc de minciunile celorlalți.
Trebuie să ajut când pot dar trebuie să mă feresc de cei care vor profita.
Trebuie să fiu puternică dar trebuie să mă feresc de cei care spun vorbe în vânt.
Trebuie să-mi iubesc prietenii dar trebuie să mă feresc de cei care îmi vor răul.

Trebuie să mă iubesc, să mă apăr, să am încredere în ceea ce sunt......!! 

E ciudat dar uneori dragostea seamana mai mult cu ura decat cu prietenia ...!!

E ciudat dar uneori dragostea seamana mai mult cu ura decat cu prietenia ...Iubim si totusi uram ,iubim si totusi ranim oamenii apropiati noua ...Poate ca nu vrem sa se intample cu adevarat si totusi o facem ...Crezand ca dragostea ne da dreptul sa gresim deschizand rani in sufletul celorlalti ...Si spunem mereu .. am facut-o din dragoste si totusi cat de mult gresim ...Cand iubesti nu ranesti , nu ceri nimic celuilalt si nu astepti nimic in schimb ...pentru ca Dragostea vine din adancul sufletului tau , nu jignesti ,nu intrebi si nu faci reprosuri ...pt ca Dragostea e intelegere si respect pt orice ,si oricare ar fi hotararea celui de langa tine ..Noi si  Dragostea sufletului nostru ne pierdem pe undeva in infinit printre rautati si egoisme ..si ajungem sa ne pierdem printre regrete si pareri de rau ,si toate astea pt un singur motiv , pentru ca nu intelegem cu adevarat ce inseamna sentimentul pe nume DRAGOSTE ...!!!

Cine sunt eu ........????

Cine sunt eu.....????
Nu vei stii niciodata daca în loc sa-mi asculti povestea si sa-mi afli pasii , te grabesti sa-ti dai cu parerea.
Nu ma vei cunoaste niciodata daca în loc sa ma întrebi ce nu stii, ma judeci si ma critici aspru pentru lucruri de care n-ai habar.
E atât de simplu. Oricine o poate face. Oricine poate sta lânga tine si poate începe “judecata”. Dar cu drept ?  Cu ce sens ?
Cine esti tu ? Cine sunt eu ? Cine suntem noi ?
Exista doar o singura cale de a ne cunoaste. Comunicarea.
Hai nu ne mai adresam unii altora cuvinte mai grele ca pietrele de moara.
Hai sa ne ascultam povestile fara sa mai tragem concluzii pripite.
Hai sa nu mai irosim cuvintele spunând lucruri fara sens.
Hai sa invatam o data pentru totdeauna ce înseamna respectul.
Si hai sa facem toate astea mereu...!!!

" Orice persoana daruieste ceea ce are in INIMA!"

Intr-o zi un om bogat i-a daruit unui sarac un cos cu gunoi, ca sa-si bata joc de el. Omul zambi si pleca tinand in mana cosuletul primit. Ajuns acasa, a inceput sa-l curete, sa-l spele si apoi l-a umplut cu cele mai frumoase flori. S-a intors la omul bogat si i-a inmanat acestuia cosuletul. Omul ramase surprins si-l intreba: " De ce mi-ai dat atatea flori frumoase, cand eu ti-am dat numai gunoi? " Omul sarac raspunse: " Orice persoana daruieste ceea ce are in INIMA!"

Incheie fiecare zi cu iertare si un gand bun.....

Incheie fiecare zi cu iertare si un gand bun.
Nu conteaza cat de grea este viata ta, maine este o noua ocazie sa o faci mai buna. Fii bun şi lucruri bune ti se vor intampla. 
Emotiile se impart cu cei din jur.
Daca am avea curajul sa spunem acele cuvinte care ar deschide usile sufletului de langa noi, abia atunci am vedea ca fericirea nu este o iluzie!!!!!
Un prea putin este intotdeauna mai bun decat un prea mult… Dumnezeu stie mai bine decat tine ce vrei. Dumnezeu niciodatanu se grabeste, dar intotdeauna ajunge la timp. Dumnezeu nu spune niciodată “Nu!”, ci “Nu Acum!”. E o mare diferenta! Dumnezeu priveste cu ochii iubirii si ai milei nu spre ceea ce ai fost, nici spre ceea ce esti, ci spre ceea ce vrei sa fii.
Ai nadejde!

Cauta minunea din viata ta, care licareste undeva ascunsa bine, intre ganduri si framantari, intre sertare si amintiri prafuite si ia-o in mainile sufletului tau, sterge-ti lacrima, crede in ea si de acolo, din altarul fiintei tale, inalta o rugaciune de multumire ...minunile exista... trebuie doar sa CREZI!
Nu renunta sa crezi in vise ....in minuni!

„De sfintele Sărbători să deschidem uşa pentru oaspeţi dragi, şi inima pentru speranţă bucurie şi lumina. Să fim mai buni şi să privim înainte cu încredere, ştiind că dacă avem credinţă, drumul din faţa noastră va fi presărat cu împliniri.
Fie ca spiritul blând al Sfintelor Sărbători să ningă asupra voastră doar bucurie şi senin, prosperitate, veselie şi sănătate în anul ce vine! Sărbători Fericite!”