'' Fericirea vine pe bucăți ''

Fericirea vine pe bucăți. Nu e ceva gata făcut, nu e ceva cert, nu e ceva promis. Este un dar, un „ ceva ” miraculos, o „ bucățică ” dintr-un întreg , o mică parte din faptele noastre bune. Fericirea se gustă, se simte, se trăiește. Fără ea omul nu va cunoaște împlinirea, nu va trăi complet și nici nu se va bucura de lucrurile mărunte!!!


Dumnezeu nu ne judecă. Atunci de ce o facem noi oamenii ? De ce nu putem iubi și de ce nu putem accepta deopotrivă calitățile dar și defectele unui om ? De ce nu putem ierta și lăsa totul în mâinile Domnului ? De ce trebuie să blamăm, să căutăm vinovați pentru greutățile din viața noastră ? 
Dumnezeu nu ne-a iubit pentru chipurile noastre frumoase. Nu ne-a iubit pentru avuțiile noastre. Nu ne-a iubit pentru importanța pe care o aveam în societate. Dumnezeu ne-a iubit pentru că suntem ai lui. Eram goi, flămânzi, săraci și dezorientați. Eram ”nimic ” dar el ne-a transformat în ” ceva” prin intermediul iubirii sale. El s-a jertfit pentru noi toți, nu pentru cineva anume. Atunci de ce noi ne dovedim atât de limitați în gândire? De ce aruncăm cu vorbe înainte să gândim ? De ce facem lucruri urâte și judecăm înainte să iubim ?
Dumnezeu ne-a iertat greșelile și o face în fiecare secundă. El privește cu tristețe în direcția noastră. Pentru că îl dezamăgim cu fiecare gând murdar, cu fiecare vorbă urâtă sau gest nepotrivit care ne scapă inconștient sau nu. Pentru că am uitat cine suntem, ce suntem, am uitat sacrificiul suprem pe care El l-a făcut pentru noi.
Dumnezeu ne-a arătat cât de imensă îi este iubirea. Și ne arată în mod constant. El ne demonstrează în fiecare moment că este alături de noi, indiferent de căile greșite pe care apucăm. Atunci de ce nu putem să-i urmăm exemplul ? De ce nu putem să fim mai mult decât suntem ? Mai presus de bârfa și răutatea care ne înconjoară. Mai presus de invidia și egoismul lumii în care trăim. Mai presus de greșelile umane.
Sau cel puțin de ce nu încercăm să fim altfel ?