Am atâtea de făcut, sunt fericită și iubită, sunt binecuvântată cu atâția oameni frumoși în viața mea, de ce mi-ar păsa de 2-3 nefericiți care nu încap de mine pe planeta asta? E problema lor dacă se irosesc cu prostii, dacă sunt nefericiți și singuri (avem ce merităm, nu?), e problema lor că au preocupări de persoane bolnave și nu eu voi plăti pentru ceea ce fac ei... Nu eu pierd timpul și energia, nu eu decad de la calitatea de om, nu eu îmi încarc conștiința.
Să facă fiecare ce vrea, nu îmi pasă. Mă interesează strict drumul meu, nu câinii care latră pe marginea lui... Mă interesează oamenii din viața mea și binele lor, mă interesează să evoluez ca om, să-mi corectez defectele, să am un rol frumos pe lumea asta și nu găsesc nicio satisfacție în a o umple cu mizerii și cu răutate și în a da un exemplu negativ oamenilor.
M-am resemnat cu ideea că există oameni bolnavi de răutate, incapabili să își controleze nebunia furibundă și invidia și știu exact cine sunt și ce determină comportamentul lor obsesiv compulsiv față de persoana mea. Și eu tot reamintesc că nu îmi pasă, sperând că-și vor vedea de viețile lor și că nu-mi vor mai dedica mie mai mult timp și mai multă energie decât își dedică lor și oamenilor din viețile lor, dar ei... cred că se urăsc prea tare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu