“Trupul tău este unul şi acelaşi cu sufletul. Ca fată, nu vei putea să îţi daruiești trupul fără să îţi dăruieşti şi sufletul în acelaşi timp. Băiatul potrivit este acela care îţi va iubi mai întâi de toate sufletul. Cine nu îţi iubeşte sufletul nu va fi în stare să îţi iubească nici trupul, așadar doar îl va folosi şi îl va pângări. Asta ar fi păcat şi traumatizant pentru tine. Nicio fată nu merită asta.
Atunci când decizi să îţi începi viaţa sexuală, va trebui să realizezi că te dăruieşti trup şi suflet. Amintirile şi emoţiile te vor urmări mult timp. Trebuie să faci totul astfel încât să rămâi cu amintiri plăcute şi să nu îţi fie ruşine cu ceea ce ai făcut. Trebuie să alegi cu grijă omul căruia decizi să i te dăruieşti, fiindcă nu oricine merită să te aibă. Tu trebuie să îţi iubeşti sufletul şi corpul în egală măsură şi să nu laşi pe nimeni să le pângărească…
Atât sufletul cât și trupul tău îți aparțin. Tu decizi ce faci cu ele. Iar dacă vei face alegeri pripite și greșite, dacă te vei dărui oricui, înseamnă că nu te iubești și nu te respecți...”
Nu regret niciuna dintre naivităţile mele, fiindcă ar fi atât de trist să regret că am iubit! Nu pot relaţiona fără iubire şi de aceea am iubit toţi oamenii care mi-au poposit în suflet…
Naivă sau nu, îmi voi deschide porţile sufletului tuturor celor care vor dori să mă cunoască, fie că vor poposi pentru o scurtă perioada de timp, fie că doar vor avea nevoie de mine pentru a-şi îndeplini un țel, fie că vor dori să îmi locuiască sufletul pentru totdeauna...
Faptul că tu iubești nu îți oferă certitudinea că vei primi aceeași iubire înapoi. Dar ești dator să încerci. Iar dacă povestea s-a terminat altfel decât te-ai fi așteptat, nu ai pierdut nimic. Iubind nu pierdem. Iubind trăim, învățăm, devenim mai buni, mai puternici, mai umani, mai frumoși... Știu că atunci când primeşti în suflet pe oricine te supui anumitor riscuri, fiindcă nu oricine este menit să te iubească și fiindcă unii oameni sunt doar trecători prin viaţa noastră, poposind numai pentru a-şi îndeplini nişte scopuri... dar cum poţi şti ce rol are fiecare om, cum îl poţi cunoaşte, dacă nu îi dai şansa să se apropie, dacă nu îi acorzi măcar acea minimă încredere pe care o merită ???
Este adevărat că am cunoscut și gustul amar al dezamăgirilor, dar ar trebui, oare, să las niște întâmplări nefericite să mă descurajeze atât de mult, încât să mă determine să mă izolez de lume, să nu mai cred în nimeni şi să privesc cu suspiciune orice apropiere şi orice intenţie bună? Ar trebui ca teama de eșec să mă determine să îmi reprim sentimentele şi nevoia de a fi aproape de oameni? Ar trebui ca din cauza unor oameni care au fost incapabili să mă iubească, să văd în fiecare om un posibil cotropitor de suflete? Mi se spune adesea că sunt naivă. Că greșesc atunci când cred prea mult în oameni şi că greșesc deschizându-mi porţile sufletului oricui, riscând ca oamenii să mă dezamăgească. ....!!!
De la inceput, erai un hot
Mi-ai furat inima si
Eu, victima ta dispusa,
Eu ti-am aratat parti din mine
Ce nu sunt prea frumoase
Si cu orice atingere
Tu le-ai aranjat
Acum, tu vorbesti cand dormi
O,lucruri ce nu-mi spui niciodata
O,spune-mi ca te-ai saturat
De iubirea noastra,
Da-mi doar un motiv
Doar un pic e de-ajuns
Doar o secunda, nu suntem rupti
Doar curbati, putem sa invatam sa iubim din nou
E scris in stele
E scris in cicatricile inimilor noastre
Imi pare rau, nu stiu de unde
Vine tot asta
Eu am gandit ca totul e bine
O, noi aveam tot
Din nou ti-ai iesit din minti
Iubire, noi inca mai avem tot??
Si totul este in mintea ta
Da, dar asta se intampla
Tu ai avut niste vise rele
O,tu stateai atat de aproape de mine inainte
O,nu-i nimic afara de asternuturi goale
Intre iubirea noastra,
Puncte lacrimale si rugina
Eu il aranjez pentru noi
Noi devenim prafuiti
Dar iubirea noastra nu-i de-ajuns
Tu il tainuiesti
Tu iti reversi o sticla
Nu, nimic e tot atat de rau ca si aparentele
'Noi' am sa marturisesc tot
Si acesta este inceputul unui 'Sfarsit' !!
Un prieten adevarat, iti stie slabiciunile, dar iti arata calitatile,iti simte temerile, dar iti intareste credinta, iti cunoaste ingrijorarile , dar iti elibereaza spiritul,iti recunoaste defectele, dar iti subliniaza posibilitatile.... Daca vrei sa gasesti in drumul tau prietenie, gingasie si poezie, ia-le cu tine !!!
Nu fac crize de gelozie, nu actionez necontrolat si împotriva vointei mele sub influenta acesteaia, dar atunci când ma cuprinde, ma roade pe interior.
Uneori cred ca nu exista persoana care-si poate ascunde sentimentele mai bine decât mine.
Zâmbesc cu gura pâna la urechi, dar defapt strâng din dinti cu toata puterea; râd zgomotos si incontrolabil precum un copil mic si inocent, dar în înauntru-mi strig cu toate puterile; îmbatisez persoane gândindu-ma ca majoritatea mi-au facut mai mult rau decât bine, cu sau fara voie.
Oamenii se schimba, te uita, te înlocuiesc. Oricât de mult ti-ai dori sa-i tii aproape, nu poti. Ai nevoie de ei, dar ei n-au nevoie de tine. Te straduiesti atât de mult sa-i pastrezi, dar apare cineva mai bun, cineva care nici nu se chinuie, si îti ia locul. Iar tu nu poti face nimic în privinta asta. E decizia lor, iar ei aleg mereu pe cei mai buni... iar cei care merita, de fapt, se sting usor, ca o lumina. Oamenii se duc, fara sa vrei. Nu-ti dai seama de valoarea lor decât când i-ai pierdut....!!!
Cine eşti tu contează, şi mai contează şi să crezi tu asta. La fel de mult contează însă şi felul în care tu priveşti lumea. Tu vezi lumea prin toate simţurile tale, prin prisma experienţelor de care ai avut parte, a celor până acum explorate, a ceea ce corpul a ales să memoreze în fiecare celulă a sa şi a ceea ce provine de acolo din esenţa ta şi îşi caută cu încăpăţânare făgaş să se exprime, să iasă la iveală. Te invit să mergi într-o călătorie mai aparte în lumea ta interioară. Până atunci să te inspiri şi să-ţi răsfeţi privirea cu frumoase lucruri ce ne înconjoară. Cred că fiecare zi e o zi bună dacă "pictezi" ceva frumos pe pânza vieţii tale! Nimeni nu se naşte învăţat, ci doar cu anumite înclinaţii. La fel cum înveţi să foloseşti pensule şi culori pentru a da viaţa unei picturi, şi viaţa noastră devine o operă de artă pe măsură ce învăţăm cum să o trăim! De vreme ce eşti aici, cu siguranţă vrei să fii o artistă talentată al propriei tale vieţi. De aceea te îndemn azi să meditezi la ceea ce Albert Einstein a spus: „Sunt două feluri de a-ţi trăi viaţa: unul este să crezi că nimic nu este miracol; celălalt este să crezi că totul este un miracol.” tu în ce mod crezi că trăieşti? Şi cum se răsfrânge aceasta în ceea ce gândeşti, în alegerile pe care le faci, în acţiunile pe care la întreprinzi, în răspunsul pe care-l dai tu la ceea ce-ţi aduce viaţa în cale? Când judeci ceva ca fiind altceva decât este se adevereşte exact aşa în viaţa ta. De aceea, nu judeca şi nici nu condamna. Fiindcă ceea ce judeci, te va judeca; şi ceea ce condamni te va condamna la rându-i. Şi astfel ceea ce vezi cu adevărat aşa cum este, te va vedea precum eşti. Şi astfel îţi vei găsi pacea.....
