Intr-o zi s-a anuntat ca insula se va scufunda, asa ca toti au început sa-si repare barcile si au plecat cât mai repede. Dragostea a ramas ultima. Ea a perseverat pâna în ultimul moment.
Când insula era aproape a se scufunda, Dragostea s-a decis sa ceara ajutorul.
Bogatia a trecut pe lânga Dragoste intr`un vapor imens.
Dragostea a spus: "Bogatie ma poti lua cu tine?".
Bogatia a raspuns:"Nu, nu pot. Am atâta aur si argint de transportat, încât nu mai este loc si pentru tine".
Dragostea s-a decis sa întrebe Vanitatea care tocmai trecea pe acolo într-o frumoasa barca: "Vanitate, te rog ajuta`ma!"
"Nu te pot ajuta Dragoste. Esti toata uda si mi-ai putea strica barca" - a raspuns Vanitatea.
Tristetea trecea si ea pe acolo, asa ca Dragostea îi cere ajutoru`: "Tristete ia`ma cu tine, te rog!"
" O ...Dragoste, sunt atât de trista, încât vreau sa fiu singura!"
Fericirea a trecut si ea pe acolo, da` era atât de vesela încât nici nu a auzit când Dragostea i-a cerut ajutorul.
Dintr-o data s-a auzit o voce: " Vino, Dragoste, te iau eu. Era un batrânel.
Dragostea s-a simtit atât de binecuvâtata si atât de fericita încât a uitat sa întrebe cum îl cheama. Când au ajuns pe uscat, batrânelul a plecat urmându-si calea lui.
Dragostea, realizând cât de datoare îi este batrânelului, a intrebat Constiinta, un alt batrânel:
"Cine m-a ajutat, cine a fost cel care m-a ajutat?"
"Era Timpul" - a spus Constiinta.
" Timpul!?" - a spus Dragostea mirata. "Da` de ce sa ma ajute pe mine Timpul?"
Constiinta a zâmbit si a raspuns cu întelepciune:
"Pentru ca numai TIMPUL este capabil sa înteleaga cât de mare si minunata este Dragostea".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu