'' Cât de obositor este sa porti masca fericirii...!! ''

Cât de obositor este sa porti masca fericirii… Simti ca te sufoca, simti ca îti îngreuneaza cuvintele, respiratia si mersul, fiindca ea devine din ce în ce mai grea si mai imposibil de purtat… Dar continui sa o porti, din orgoliu, pentru a nu le da satisfactie celor care s-ar putea bucura de suferintele tale… Si o porti de teama ca, de îndata ce nefericirea ta ar iesi la iveala, ai fi considerat patetic si ai fi tratat cu mila de cei aparent mai fericiti ca tine… iar unii, poate ca s-ar folosi de vulnerabilitatea ta ca sa îti amplifice si mai mult nefericirea…
Poate ca ar trebui sa lasi masca sa cada… sa nu îti fie nici teama si nici rusine sa plângi în fata celorlalti… Sa nu te jenezi de slabiciunile si de neputintele tale… fiindca, stii ceva ? Cred ca toti purtam câte o masca…
Poate ca ar trebui sa abandonam mastile inutile si chinuitoare care ne confera iluzia ca suntem în siguranta si sa iesim în lume cu nefericirea noastra, cu lacrimile noastre, cu suspinele noastre… Si, poate ca, în loc sa ducem povara unor masti prea grele si dureroase, am primi acele mângâieri calde de la oameni care, la rândul lor, poarta masti ale fericirii, dupa care îsi ascund suferintele pe care se tem sa le arate lumii… din aceeasi teama, din acelasi orgoliu, din aceeasi nevoie disperata de a se simti protejati…
Poate ca o lume fara masti ne-ar apropia unii de altii si am gasi fiecare alinare, întelegere, sprijin, brate primitoare si dragostea de care depind atât de mult sufletele noastre...