'' Se spune ca sufletul este creat pentru a duce dorul...'' !!

Se spune ca sufletul este creat pentru a duce dorul; dorul de cineva sau de ceva anume; dor de ceea ce a fost, de ceea ce este si curând va apune sau de ceea ce înca nu s-a întâmplat . Un suflet permanent tânjitor, doritor si calator, pierdut printre zeci de strazi între trecut si prezent. Uneori, într-un singur instant de viata, în acelasi prezent se întâlnesc la un loc toate dorurile noastre din toate timpurile si anotimpurile. Chipuri care ne-au ranit, ne-au abandonat, înselat, mintit...iar altele, au ramas în mintea noastra ca niste imagini, fractiuni de secunde, care ne-au oferit mângâiere prin cuvinte si actiuni adormind în liniste sufletul nostru mâhnit. Inevitabil din cicatricele înca deschise înaltam un" De ce? De ce mie?". Cert este ca Dumnezeu nu pune în viata noastra mereu persoanele pe care ni le dorim, ci pe acelea de care avem nevoie pentru a creste ca oameni si pentru a face dintr-o piatra de suflet, unul capabil sa se înmoaie. Chiar daca durerea ne arde sufletul precum un cuptor încins, trebuie totusi sa lasam resentimentele si orgoliul nostru deoparte si sa ne întrebam :
" Ce lectie trebuie sa învat din aceasta experienta?
  Ce anume nu e bine cu mine si unde am gresit ?
  Ce vrea Dumnezeu sa ma faca sa înteleg?".
  Fiecare om ne învata câte ceva despre noi, fie lucruri bune, fie lucruri rele ! Dumnezeu nu lasa niciodata un suflet parasit ! El ne pune întotdeauna oameni în cale prin intermediul carora ne spune :" Fiul meu/fiica mea, am venit sa te vindec. Nu esti singur/a !".