Viata ...da cu toti recunostem si afirmam ca este un dar ,dar nu o pretuim ca atare ,oare de ce ?Atunci cind primim un dar oarecare ,o floare ,o bijuterie sau altceva le pastram cu grija si ne bucuram de ele ,oare nu mai de pret e acest dar suprem pina la urma viata noastra pe care Dumnezeu ni-l daruieste cu atit de mult drag si ne si ajuta sa trecem prin ea ?Pina la urma cu toti constientizam ca va veni o zi in care vom fi intrebati ce -ai facut cu darul pe care Eu ti l-am incredintat ?Of ! oare ce vom raspunde ?,pentru ca rostul nostru este ca acest dar numit viata sa nu se ofileasca ...da pentru ca tot El ne-a dat si tot ce e necesar sa avem grija de ea de viata noastra ,oare nu avem noi mult mai multa insemnatate in ochii lui Dumnezeu decit florile de exemplu ...ba da ! pai si atunci ?ar trebui sa invatam de la ele si de la tot ce ne inconjoara sa fim ca ele ,cum isi raspindesc ele mireasma si ne incinta sufletele si ne ating simturile ,sau pasarile care ne ademenesc cu ciripitul lor sau multe alte ,tot asa si noi ar trebui sa raspindim in lume ...Iubire ,Bunatate ,Speranta ,Credinta ,sa facem sa infloreasca in sufletele celor de linga noi florile bucuriei si sa atingem duios ...dar nu omului parca-i este mai usor si se simte mai bine sa faca exact tot ce nu trebuie sa raspindeasca ,ura ,invidie ,tristete si din cit poate decit sa faca bine mai bine face un rau decit sa spuna o vorba buna mai bine jigneste .OAMENI BUNI !...DA VIATA ESTE UN DAR ...DAR NU ESTE SUFICIENT SA O SPUNEM ....TREBUIE SA NE SI STRADUIM SA O TRATAM CA PE UN DAR ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu