'' Despre oameni care îţi taie aripile ... ''

...... Si despre oameni care îşi mutilează singuri aripile.

Mă izbesc zilnic de oameni care nu fac altceva decât să critice, fără să asculte, fără să înţeleagă şi cel mai grav fără să gândească. Ironia şi glumele pe seama celor care au vise şi luptă pentru ele, este prima pe lista glumelor de “bun gust” din meniul oricărei întâlniri.

Hai să râdem de cei care au încercat să depăşească condiţia de colindători de cluburi şi pierzători de vreme în bancile facultăţii.

Hai să râdem şi de cei care deşi au probleme de sănătate, reuşesc să treacă peste ele şi să îşi facă un viitor, cum alţii sănătoşi nu reuşesc.

Hai să râdem şi de cei care se angajează încă din facultate şi spun pas la petreceri, fum şi discoteci şi arată ca niste “bătrânei pensionaţi”.

Te-ai amuzat suficient?

Bun, hai să te uiţi şi tu în oglindă şi să îţi numeri frustrările.

Ce fac ei la 24 de ani, ce faci tu la 24 de ani sau ce ai făcut tu la vârsta lor ?

Acum să râdă toţi de mai sus de tine. Nu, nu o vor face. Sunt prea ocupaţi să îşi atingă visele, să se împiedice, să cadă, să se scuture şi să meargă mai departe.

E mai simplu să critici un om pentru visele lui, decât să recunoşti frustrările neîmplinirilor personale.

Unii preferă să îşi ascundă toate eşecurile vieţii şi ei sunt cei care aruncă în tine cu pietre, pentru că tu ai puterea de a accepta că acum 1 an, 2 sau 3 ai fost vulnerabil şi slab şi acum ai reuşit să treci peste acele momente, să înveţi, să creşti şi să îţi pregăteşti aripile pentru zbor, iar ei nu pot face asta.

Puţini vor înţelege că eşecul nu este o ruşine, ci o treaptă a vieţii. Unii preferă să îşi amintească de tine când erai la pământ pentru orgoliul lor personal, alţii îţi vor aprecia efortul de a te autodepăşi.

Tu alegi dacă eşti surd şi alergi către visul tău, sau cazi în prăpastia ignoranţei şi a ironiilor care îţi ascund propriile frustrări.

'' Azi orice rău devine bine ''

              Un om inteligent poate oricând să scoată dintr-un rău un bine neaşteptat. - Drieu La Rochelle     

Vine o vreme când în loc să ne plângem de paharul gol ar trebui să găsim în noi puterea de a îl umple şi de a trece peste.
Dacă ne analizăm trecutul şi încercările la care am fost supuşi vom ajunge la concluzia că din orice rău am ajuns să facem un bine şi evident orice şut în fund a devenit un pas înainte.

De multe ori suntem nemulţumiţi şi atunci când ne este bine şi nu e o nebunie, e o necesitate, e felul nostru de a arăta că vrem să evoluăm indiferent de cât de bine ne este. Acum toate au nevoie şi de o limită şi ispita de a avea mai mult sfârşeşte într-o cădere continuă dacă pentru acel mai mult distrugem tot în jurul nostru.

Ne izolăm într-un pahar gol şi aşteptăm să plouă, pentru ca mai apoi să plângem că suntem inundaţi, în loc să ne bucurăm de ploaia care ne va scoate din pahar şi vom putea merge mai departe.

Fiecare vede viaţa aşa cum îşi doreşte, dar uneori uităm să trăim, uităm de visele noastre, de drumul nostru şi de noi.

Azi am să vă invit pe toţi, indiferent cât de rău sau bine vă este, să vă doriţi mai mult, să găsiţi în răul din viaţa voastră un bine şi în binele din viaţa voastra loc de şi mai mult bine, fără a răni sau a călca pe cei din jurul vostru.

O femeie iubeste matur atunci când…

Trecutul va fi mereu baza pentru deciziile din prezent şi într-un final toţi vom înţelege că ne ajută să trecem peste el, atâta timp cât îl privim din prezent şi îl trecem prin prisma dorinţelor din viitor. După un astfel de proces, care poate dura şi ani, începi să accepţi ceea ce simţi şi să conştientizezi că iubirea, fie ea împărtăşită sau nu, nu îţi face rău. Ea există, ea te transformă şi te eliberează, te provoacă şi te face mai bun.

Am să dedic acest articol femeilor care iubesc matur un bărbat indiferent dacă el le iubeşte sau nu.
Sunt acele femei care şi-au exprimat iubirea în momentul în care s-au simţit sigure pe ele, acelei persoane pentru care o simt, fără să aştepte reacţii în oglindă. Uneori pot fi greu de înţeles de către bărbaţi, datorită sincerităţii şi momentului în care au ales să îşi destăinuie sentimentele, sau reacţiei neaşteptat de liniştite în cazul în care sentimentul nu a fost reciproc.

Femeia care iubeste matur lasă barbatului libertatea de a alege şi de a se bucura de viaţa alături de cine doreşte el. De ce? Simplu! Când iubeşti vrei ca acea persoană să fie fericită şi fericirea persoanei respective este mai presus de orice. Astfel, femeia care iubeste matur, lasă bărbatul să îşi trăiască viaţa fără să-l sufoce şi să-l facă să se simtă dator în a îi împărtăşi sentimentele. Aceasta se bucură pentru el chiar şi în momentul în care el alege să îşi construiască o viaţă liniştită alături de altcineva. Femeia care iubeşte matur nu cere iubire, nu cere motive, declaraţii, nu controlează, nu ascunde nimic. Ea e acolo, transparentă şi discretă şi nu are nevoie de răspunsul la întrebarea “De ce nu m-a ales pe mine?”.

Îi e dor, îi e foarte dor, îşi doreşte să vorbească cu el, să îi împărtăşească gânduri, să discute pasiuni comune, dar ştie că dorul ei îl va afecta pe el şi pe ea. Alege să lupte pentru fericirea ei şi să trăiască cu acel dor până când o va elibera.
Fiecare trebuie să lupte pentru fericirea lui fără să distrugă fericirea celor din jur şi fiecare ar trebui să înveţe să iubească matur, pentru că iubirea matură este cea reală, cea care depăşeşte nivelul de obsesie, de moft, de pasiune dusă la extrem.

Încăpăţănarea de a păstra lângă tine un bărbat care nu te iubeşte nu duce decât la distrugerea ta ca femeie, ca suflet, ca om cu valori şi principii morale.

Cu un citat nu îl aduci înapoi !

   Suferi din dragoste?

Ia un cititat motivaţional, ia un citat despre relaţii perfecte, ia un citat care distruge orice bărbat, caută pe net despre dramele altora poate, poate se leagă de dramele tale şi găseşti o metodă de a aduce “iubirea vieţii tale” înapoi.
Sună cunoscut? Te aştepţi să şi funcţioneze, nu ?
Gresit! Dacă a plecat nu se mai întoarce oricâte citate vei posta pe Facebook sau îi vei trimite prin sms-uri, oricâte cărţi vei citi, oricât de interesantă şi inteligentă te-ai face peste noapte.
De ce să se întoarcă? Criza asta de femeie puternică şi plină de vorbe de duh nu te ţine decât până se întoarce, iar după te transformi în aceeaşi femeie lipsită de inspiraţie dar gata să transpire pentru el la orice oră din zi şi din noapte şi toate citate alea şi postările alea reflectă un singur lucru: n-ai învăţat nimic din ele pentru că nu le-ai înţeles.

Chestia asta cu reinventatul şi devenitul mai interesantă e fix ca o rochie nouă. Face impresie bună, dar nu durează, pentru că tot tu o porţi şi dacă îţi iei şi tocurile alea pe care abia mergi, se duce naibii tot.

Nimeni nu devine mai inteligent peste noapte. Poţi să citeşti toate cărţile din lume, dacă nu le înţelegi şi nu extragi şi aplici din ele ceea ce se potriveşte în viaţa ta, ai cam citit degeaba. Ce spune X, Y, Z sau psihologul cel mai bun din lume poate e super tare şi sigur are dreptate şi sigur este exact ceea ce ai nevoie să auzi, dar poţi să aplici asta acum, aici şi pentru tot restul vietii tale ??

Suferinţa nu o iei decât tu, când înveţi să treci peste.
Reinventarea se aplică în relaţii fericite când pur şi simplu simţi că e nevoie să aduci ceva nou pentru a face mai bine decât este, nu în relaţii care mor încet şi sigur.

Când ajungi să cauţi răspunsuri legate de relaţia ta pe internet, ai ajuns la limita capacităţii tale ca om, ai atins limitele de gândire şi eşti gata, neuronii tăi sunt în moarte clinică. Nu mai procesezi şi ai nevoie de alţii să gândească pentru tine. E stupid să crezi că cineva se întoarce la tine şi te va aprecia că ai deschis Google, ţi-ai scris problema şi ai găsit nişte răspunsuri şi acum eşti o enciclopedie de răspunsuri, dar din păcate nu deţii şi capacitatea de aplicare a lor.

Relaţiile nu sunt un război şi nu cine câştigă cele mai multe bătălii e ăla puternic în relaţie, ci cel care ţine echilibrul în acea relaţie. Vrei să se întoarcă înapoi? Întreabă-l pe el de ce a plecat, ascultă-l, înţelege-l şi după îţi vei vedea de viaţa ta fără el.

                                                                                                                                                                          

Buna dimineata !!

 Sunt suflete de care nu are cum sa nu-ți fie dor deoarece, in precise momente ale vieții tale, au fost acolo: sa se bucure cu tine, sa plângă cu tine, să te îmbrățișeze, să-ți readucă zâmbetul, sa te îndrume, sa iți demonstreze, fără cuvinte, ca TU reprezinți un Bine, un Frumos, un Adevăr. Mi-e dor și sufletu-mi va tânji mereu în recăutarea acelui timp nu pierdut, ci recâștigat! Suntem recunoscători fiecărei ființe ce ne-a înfrumusețat și ne-a îmbogățit spiritual ! 

                                                   
                                                                    MULȚUMIM! 

Cine e lângă tine ?

Te-ai trezit după o perioadă tristă din viaţa ta, în care melancolia a făcut ce a vrut din tine, în care regretele te-au îmbrăcat şi te-au transformat într-un vulcan gata să erupă în orice secundă. Ai fi dat vina pe oricine din jurul tău, pentru tot ce se întâmpla cu tine, după cum e datina la noi, dar nu aveai pe nimeni în jur.
Surpriză? Nu! La un moment dat realizezi că toată lumea e preocupată de propria viaţă, de probleme lor şi interesele lor egoiste şi nici măcar familia ta nu mai e acolo pentru tine, ce să mai vorbim de prieteni, iubit/ă sau alte suporturi morale în care te refugiai.

Nici măcar melodia aia de o ascultai şi te punea pe picioare nu mai sună ca înainte şi nici măcar citatele motivaţionale de pe internet nu te mai ajută.

Hai să nu ne mai amăgim cu “după furtună vine şi vremea bună”, atâta timp cât tu eşti o adunătură de nori nervoşi şi frustraţi. Nu vine nimic dacă tu nu vrei!

          “Eşti tot ceea ce eşti şi vrei să fii, eşti toţi oamenii care te-au ajutat şi care nu, eşti toţi cei pe care i-ai întâlnit şi îi vei întâlni, eşti profesorul care te-a picat şi profesoara care ţi-a dat curaj.” 

Ce poţi să faci? Să dai vina pe tine şi să te trezeşti la realitate!Da, la realitatea aia care doare şi nu îţi convine. Cu cât te alimentezi mai mult cu suferinţă, cu atât îţi vei face mai mult rău.

Fă puţină ordine la tine în gânduri, apoi în suflet (dacă e nevoie dă şi cu insecticid, ca să moară toate gâzele alea consumatoare de iubire şi fericire), apoi învaţă să ierţi, prima oară pe tine, apoi pe restu care nu sunt lângă tine şi la final fă pace, cu tine şi doar cu tine.

Ştiu că e greu şi dureros, că ai impresia că nu eşti făcut pentru acest pământ, că nimeni nu te înţelege şi nimeni nu te poate ajuta. Ai şi dreptate. Doar tu decizi dacă vrei să găseşti alb într-o lume gri sau negru, doar tu decizi dacă te ajuţi sau nu.

Trebuie să vrei, să îţi doreşti să trăieşti şi să accepţi viaţa aşa goală cum e. E datoria ta să o faci altfel, să îi dai culoare şi să o iubeşti şi când nu mai ai creioane colorate.
Nu te mai uita în jur, nu te mai compara cu ce este în jur. Tu nu trăieşti viaţa lor, ei nu trăiesc viaţa ta, nu simt ca tine, chiar dacă au trecut prin aceleaşi faze triste ca tine.
Fiecare se vindecă în felul lui, unii aleg să poarte măşti, alţii aleg să se trateze, chiar dacă durează şi doare.

Timpul rezolvă multe, secundele care vrei să le trăieşti, tu le numeri, clipele fericite tu le faci, doar tu şi nimeni altcineva. Întreaga lume e a ta şi tu îi dai fond şi formă, pentru că doar tu eşti în ea.

Tu eşti repsonsabilitatea ta şi dacă vrei să alungi norii din viaţa ta ar fi bine să îţi reconfigurezi traseul şi să lupţi pentru tine, pentru visele tale şi pentru ceea ce te face fericit/ă.
E normal să mai şi plouă, prea mult soare strică, dar nu uita că tu controlezi cantitatea de apă şi numărul de fulgere şi nu uita că lângă tine eşti TU!

I want your text

De astăzi am început să public texte care îmi plac şi vin ca un răspuns la multe întrebări, mai ales pentru fete. Mereu am considerat că acestui blog îi lipseşte şi perspectiva masculină şi se pare că ieri am găsit-o şi am decis să îi acord spaţiul necesar pe blog-ul meu. Dacă vrei să te faci auzit, sau măcar citit şi crezi că perspectiva ta poate schimba ceva, te invit să-mi scrii şi poate următoare postare pe acest blog va fi a ta!

Ce mi-a plăcut? Sinceritatea şi simplitatea. Poate ar fi prea mult spus, dar am găsit în acele rânduri o fărâmă din ceea ce este Mircea Cărtărescu.  De ce? Pentru esenţa postării, pentru revelaţia simplă dar complexă, pentru capacitatea de a transmite folosind un vocabular nu tocmai academic. E o altă idee, o altă abordare, unii ar putea spune că este prea necenzurată în varianta ei originală, motiv pentru care am ales folosirea unor steluţe. Personal nu le consideram necesare, dar cu singuranţă vor fi şi cititori care nu vor putea vedea esenţa printre cuvinte mai puţin academice.

Mai mult decât să vă invit la lectură, nu mai pot face.

De ce? Voi cita din cel căruia îi aparţine postarea, Adi Lazăr, “intr`o lume ipocrita… e bine sa fii putin diferit” !

                                              

Făt-Frumos şi prinţesa

  A fost o dată ca niciodată …. bla bla bla şi plm.

Se observă în ultima vreme un oarecare tipar în ceea ce priveste modul de înfiripare al relaţiilor şi anume: totul începe pentru că ea vrea…. ea, adică printesa = femeia (doar nu relaţia, că asta nu poate vrea nimic… oricum tot dracu se alege de ea) ajunge în punctul în care vrea pe cineva. I`o trecut jalea după ultimu nenorocit care`a facut`o să sufere şi acum crede ea ca e în punctul în care o poate lua de la capăt, ca a învăţat ce a avut de învăţat din trecut şi acum toate`s bune….

Mhm… pe dracu! I se pune pata pe un Făt-Frumos care vorbeşte mult şi descarcă vagoane de vrăjeală, care nu o scoate din „scumpa mea, iubita mea, viaţa mea, lumina mea” … şi începe distracţia! Iese la iveală pi**ismul din ea, se transformă din răţuşca cea urâtă şi suferindă în lebăda cea albă şi frumoasă, devine super amabilă, simpatică si draguţă… Îi sare în ochi băiţaşului şi hop… bagarea în seama… hop relaţie. El, baiat fâşneţ, se combină la cartelă. Că doar îi place şi lui să f*tă ceva nou, să mai schimbe mediul şi anturajul. Şi astfel apare o pseudo-relaţie, care`i lapte şi miere… doar la început cât insistă ea… el se complace că doar n`o fi prost chiar de tot. Dar nu prea merge mult cu insistatul că deja începe să devină sufocantă treaba şi Făt-Frumos mai are şi el treburile lui, combinaţiile lui.

Încep discuţiile, ea începe cu gelozii şi nebuneli, pe Făt-Frumos îl doare la cuc că doar nu o pus`o el sa`l iubească… Dacă i se pusese pata trebuia să dea cu ariel care scoate pete.

Şi încet încet se f*te meciul şi PA relaţie. Făt-Frumos îşi vede de treaba lui în continuare iar printesa începe din nou să sufere muuuult şi să`l facă pe el în toate feeeeeelurile, şi să creadă ca toţi bărbaţii îs porci şi măgari şi nesimţiti.

De ce? Cu ce a greşit el că s`a ea băgat ca musca`n lapte în viaţa lui?

Morala: Printeselor… bagati`vă minţile în cap şi mai întrebati-l si pe Zmeu ce face… poate el nu e chiar aşa porc, măgar şi nesimţit!

PS: Respect celor care nu se regăsesc în basm şi scuze celor care se regăsesc.