I want your text

De astăzi am început să public texte care îmi plac şi vin ca un răspuns la multe întrebări, mai ales pentru fete. Mereu am considerat că acestui blog îi lipseşte şi perspectiva masculină şi se pare că ieri am găsit-o şi am decis să îi acord spaţiul necesar pe blog-ul meu. Dacă vrei să te faci auzit, sau măcar citit şi crezi că perspectiva ta poate schimba ceva, te invit să-mi scrii şi poate următoare postare pe acest blog va fi a ta!

Ce mi-a plăcut? Sinceritatea şi simplitatea. Poate ar fi prea mult spus, dar am găsit în acele rânduri o fărâmă din ceea ce este Mircea Cărtărescu.  De ce? Pentru esenţa postării, pentru revelaţia simplă dar complexă, pentru capacitatea de a transmite folosind un vocabular nu tocmai academic. E o altă idee, o altă abordare, unii ar putea spune că este prea necenzurată în varianta ei originală, motiv pentru care am ales folosirea unor steluţe. Personal nu le consideram necesare, dar cu singuranţă vor fi şi cititori care nu vor putea vedea esenţa printre cuvinte mai puţin academice.

Mai mult decât să vă invit la lectură, nu mai pot face.

De ce? Voi cita din cel căruia îi aparţine postarea, Adi Lazăr, “intr`o lume ipocrita… e bine sa fii putin diferit” !

                                              

Făt-Frumos şi prinţesa

  A fost o dată ca niciodată …. bla bla bla şi plm.

Se observă în ultima vreme un oarecare tipar în ceea ce priveste modul de înfiripare al relaţiilor şi anume: totul începe pentru că ea vrea…. ea, adică printesa = femeia (doar nu relaţia, că asta nu poate vrea nimic… oricum tot dracu se alege de ea) ajunge în punctul în care vrea pe cineva. I`o trecut jalea după ultimu nenorocit care`a facut`o să sufere şi acum crede ea ca e în punctul în care o poate lua de la capăt, ca a învăţat ce a avut de învăţat din trecut şi acum toate`s bune….

Mhm… pe dracu! I se pune pata pe un Făt-Frumos care vorbeşte mult şi descarcă vagoane de vrăjeală, care nu o scoate din „scumpa mea, iubita mea, viaţa mea, lumina mea” … şi începe distracţia! Iese la iveală pi**ismul din ea, se transformă din răţuşca cea urâtă şi suferindă în lebăda cea albă şi frumoasă, devine super amabilă, simpatică si draguţă… Îi sare în ochi băiţaşului şi hop… bagarea în seama… hop relaţie. El, baiat fâşneţ, se combină la cartelă. Că doar îi place şi lui să f*tă ceva nou, să mai schimbe mediul şi anturajul. Şi astfel apare o pseudo-relaţie, care`i lapte şi miere… doar la început cât insistă ea… el se complace că doar n`o fi prost chiar de tot. Dar nu prea merge mult cu insistatul că deja începe să devină sufocantă treaba şi Făt-Frumos mai are şi el treburile lui, combinaţiile lui.

Încep discuţiile, ea începe cu gelozii şi nebuneli, pe Făt-Frumos îl doare la cuc că doar nu o pus`o el sa`l iubească… Dacă i se pusese pata trebuia să dea cu ariel care scoate pete.

Şi încet încet se f*te meciul şi PA relaţie. Făt-Frumos îşi vede de treaba lui în continuare iar printesa începe din nou să sufere muuuult şi să`l facă pe el în toate feeeeeelurile, şi să creadă ca toţi bărbaţii îs porci şi măgari şi nesimţiti.

De ce? Cu ce a greşit el că s`a ea băgat ca musca`n lapte în viaţa lui?

Morala: Printeselor… bagati`vă minţile în cap şi mai întrebati-l si pe Zmeu ce face… poate el nu e chiar aşa porc, măgar şi nesimţit!

PS: Respect celor care nu se regăsesc în basm şi scuze celor care se regăsesc.