duminică, 23 februarie 2014

De Dragobete iubeste romaneste !!

Indiferent de natura dragostei ...daruieste...acorda un zambet sau o vorba buna celui care are nevoie,sprijina moral sau material o persoana aflata la greu,...daruieste dragoste ,astazi e momentul sa fim mai buni ,sa facem o fapta buna chiar daca nu ti se va plati cu aceasi moneda ,o sa ai sufletul impacat ! De Dragobete iubeste romaneste !! 




miercuri, 19 februarie 2014

Invatatura !!!

Ce sa nu faci „din dragoste”!!

Stau si ma întreb : oare care este cea mai mare durere care poate exista ? Oamenii se refac destul de repede dupa o boala fizica sau dupa ce sufera o pierdere financiara. Pentru dureri fizice avem medicamente, pentru bani muncim si facem altii. Dar când este vorba de inima, de suflet ? Când esti ranit în inima esti terminat… Daca cel mai important om din viata ta îti întoarce spatele, daca persoana pe care o iubesti te respinge, daca cel caruia i-ai împartasit cele mai adânci taine ale sufletului te tradeaza… te simti devastat; esti gol si singur. Nu cred ca vrei sa treci prin asa ceva…

Dar… oare ai vrea ca persoana pe care o iubesti sa pateasca asta? Sunt convins ca ai raspuns deja cu un „Nu!” hotarât si raspicat. Nimeni nu doreste asa ceva pentru persoana iubita. Dar vreau sa te constientizez de faptul ca te-ai putea totusi afla în pericolul acesta. Si doresc sa te ajut sa-l eviti spunându-ti ce sa Nu faci „din dragoste”.

E foarta frumoasa perioada asa-zisa de cucerire. Acel timp de început. Când un baiat vede o fata si nu o mai poate uita… Când o fata vede un baiat si el se potriveste perfect cu printul din visurile ei… Apoi acele gesturi mici, cuvinte jucause, complimente deosebite… toate menite sa-i dea un semnal celuilalt: „hei, te plac!”. Odata cu frumusetea momentului apare însa si pericolul…

Îndragostit fiind, se poate sa uiti ca nu cunosti suficient de bine fata sau baiatul respectiv si te implici serios în relatie. Îi promiti partenerului marea si sarea si luna de pe cer! Îl faci sa viseze cu ochii deschisi la viitorul roz bonbon pe care-l veti avea împreuna… Voi Doi ! Se pun în joc sentimente, energie, timp, resurse… Totul pentru iubire ! Graba aceasta însa duce deseori la despartiri urâte. Ajungi sa cunosti cu adevarat persoana si sa nu-ti mai placa. Nu degeaba se spune ca dragostea e oarba.

si cum sa-i spui acum ca dragostea de care vorbeai adineaori… nu era chiar dragoste ? E prea târziu acum sa te retragi fara sa provoci în viata celuilalt sentimentele de care vorbeam mai sus. Sfatul meu este sa pastrezi mereu echilibrul între ratiune si sentiment. Da, e frumos sa iubesti ! Dar asa cum spune si înteleptul Solomon: toate lucrurile sunt frumoase la vremea lor. Ai rabdare sa va cunoasteti mai bine. Asteapta sa fii sigur pe ceea ce simti. Asigura-te ca nu vei rani persoana pe care o iubesti!

Concluzia mea cititorule: nu te grabi niciodata „din dragoste”!





Pentru tine ce e iubirea?

Floarea sufletului meu se numeste iubire,caci numele lui este iubire.Aproape toti ne intrebam care este semnificatia acestui cuvant magic.E ceea ce dorim noi sa fie.E un lucru sfant,o stare de gratie,un vis pe care nu-l atingi decat cu aripa gandului,e fiorul acela inexprimabil pe care il descoperi in ochii celuilalt,e un cantec pe care nu il auzi decat tu,si pe care doar un singur om il canta pentru tine.Scopul unei vieti e iubirea.Cum,oare sa traiesti fara iubire?E chemarea si raspunsul in acelasi timp,e esarfa de sentimente,iubirea trebuie sa invinga si ea invinge intotdeauna,intai iti ia mintile apoi iti aprinde inima in piept,iei foc si arzi ca o torta.De cand exista lumea si pamantul a existat iubirea,a existat un el si o ea care si-au spus "TE IUBESC".Iubirea va exista in toate timpurile.Povestile de iubire vor exista atata timp cat vor ramane oamenii pe pamant.Oriunde ne-am duce,iubim.Aici pe pamant si chiar dincolo de moarte.Insa multi oamenii mor cu dorintele spulberate si cu iubirile neimplinite.
Imi dau seama ca in marea asta de rau,de prostie,care este existenta unui om,singurul lucru pentru care merita sa traiesti este iubirea.E mai puternica decat minutul,decat universul,decat moartea.Este singura adevarata valoare omeneasca.Cand iubesti incerci sa te regasesti in fiinta iubita,careia ii daruiesti tot ceea ce iti doresti tie.Incerc sa gasesc o explicatie iubirii,incerc sa o inteleg....Iubirea este un sentiment trait de toata lumea dar atat de putin cunoscuta,e o slabiciune de care nu vom scapa niciodata,poate fi oriunde....Cand iubesti pe cineva ,trebuie neaparat sa fie ca si cum ai dansa impreuna cu el,cu aceiasi pasi,pe ritmul aceleiasi melodii.Iubirea nu se termina niciodata,nu are orar.Timpul nu prea are de-a face cu iubirea,uneori s-ar putea sa ti se para moarta,chiar ingropata,dar vine si pentru ea ziua invierii.
E ca o fuga nebuna a unuia catre celalalt,dar ce te faci cand doar unul fuge,iar celalalt doar asteapta simuland iubirea?Iubirea se naste din ochii nostri,din sufletele noastre,din inimile care bat atat de puternic.Iubirea sunt eu,iubirea esti tu,iubire suntem toti.Vom incerca sa iubim ca sa nu murim.Atunci cand iubesti traiesti intr-o lume care depaseste imaginatia,atunci cand doua suflete se intalnesc,timpul se opreste in loc,pamantul inceteaza sa se mai roteasca.
Iubirea trebuie sa existe cu siguranta,fie ea intr-o privire,strangere de mana,atingere,impuls sau sarut.Iubirea exista in noi toti asa ca trebuie sa o aratam....





Pentru ca numai TIMPUL este capabil sa înteleaga cât de mare si minunata este Dragostea".

A fost o data o insula unde locuiau: Fericirea, Tristetea, Constiinta si multe altele printre care si Dragostea.
Intr-o zi s-a anuntat ca insula se va scufunda, asa ca toti au început sa-si repare barcile si au plecat cât mai repede. Dragostea a ramas ultima. Ea a perseverat pâna în ultimul moment.
Când insula era aproape a se scufunda, Dragostea s-a decis sa ceara ajutorul.
Bogatia a trecut pe lânga Dragoste intr`un vapor imens.
Dragostea a spus: "Bogatie ma poti lua cu tine?".
Bogatia a raspuns:"Nu, nu pot. Am atâta aur si argint de transportat, încât nu mai este loc si pentru tine".
Dragostea s-a decis sa întrebe Vanitatea care tocmai trecea pe acolo într-o frumoasa barca: "Vanitate, te rog ajuta`ma!"
"Nu te pot ajuta Dragoste. Esti toata uda si mi-ai putea strica barca" - a raspuns Vanitatea.
Tristetea trecea si ea pe acolo, asa ca Dragostea îi cere ajutoru`: "Tristete ia`ma cu tine, te rog!"
" O ...Dragoste, sunt atât de trista, încât vreau sa fiu singura!"
Fericirea a trecut si ea pe acolo, da` era atât de vesela încât nici nu a auzit când Dragostea i-a cerut ajutorul.
Dintr-o data s-a auzit o voce: " Vino, Dragoste, te iau eu. Era un batrânel.
Dragostea s-a simtit atât de binecuvâtata si atât de fericita încât a uitat sa întrebe cum îl cheama. Când au ajuns pe uscat, batrânelul a plecat urmându-si calea lui.
Dragostea, realizând cât de datoare îi este batrânelului, a intrebat Constiinta, un alt batrânel:
"Cine m-a ajutat, cine a fost cel care m-a ajutat?"
"Era Timpul" - a spus Constiinta.
" Timpul!?" - a spus Dragostea mirata. "Da` de ce sa ma ajute pe mine Timpul?"
Constiinta a zâmbit si a raspuns cu întelepciune:
"Pentru ca numai TIMPUL este capabil sa înteleaga cât de mare si minunata este Dragostea".






Suntem suflete care scriu povesti !!

Fiecare poveste se scrie în timp, iar fiecare timp înseamna momente. Ne plimbam zilnic printre povesti, dar cine mai are timp sa le citeasca? Ne-am obisnuit doar sa rasfoim. Rasfoim pagini, cuvinte si amintiri. Oamenii au început sa rasfoiasca cu usurinta sufletele, de parca un suflet s-ar putea citi. Când vom întelege ca omul nu e doar un trup, o voce, sau un chip? Când vom întelege ca un om e un suflet cu o poveste care se scrie în timp? Viata ne poate oferi dincolo de copertile frumos colorate ale timpului, o poveste al carui deznodamânt nu-l vom anticipa vreodata. Suntem coperti scrise în timp, iar ceea ce traim se scrie în noi. În fiecare zi, în noi se scrie o poveste. Suntem suflete care scriu povesti !!




miercuri, 5 februarie 2014

Stiti ce înseamna sa iubesti pe cineva ?

Stiti ce înseamna sa iubesti pe cineva? Sa-l aduci în tine. Sa nu-l lasi lânga tine. Sa nu-l lasi departe de tine. Sa-l aduci aproape de tine. Sa-l îmbratisezi. Sa-l transferi din afara înlauntru. Sa-l aduci în suflet. Sa poti zice: „Te port în mine, te port în suflet, te port în visuri, te port în brate”. Si daca nu spui lucrul acesta si daca nu poti spune lucrul acesta, sa stii ca nu iubesti. Nu-i iubesti nici pe cei despre care crezi ca-i iubesti. Nu-i iubesti pe aceia de care vrei sa scapi. Nu-i iubesti pe aceia pe care nu-i apropii. Nu-i iubesti pe aceia pe care nu-i ajuti. Nu-i iubesti pe aceia pe care nu-i mângâi. Nu-i iubesti pe aceia pe care-i bruschezi. Sa luam aminte la toate lucrurile acestea si sa stim ca iubirea aduce si durere când nu poti face ceva pentru omul pe care-l iubesti.




luni, 3 februarie 2014

'' Cât de obositor este sa porti masca fericirii...!! ''

Cât de obositor este sa porti masca fericirii… Simti ca te sufoca, simti ca îti îngreuneaza cuvintele, respiratia si mersul, fiindca ea devine din ce în ce mai grea si mai imposibil de purtat… Dar continui sa o porti, din orgoliu, pentru a nu le da satisfactie celor care s-ar putea bucura de suferintele tale… Si o porti de teama ca, de îndata ce nefericirea ta ar iesi la iveala, ai fi considerat patetic si ai fi tratat cu mila de cei aparent mai fericiti ca tine… iar unii, poate ca s-ar folosi de vulnerabilitatea ta ca sa îti amplifice si mai mult nefericirea…
Poate ca ar trebui sa lasi masca sa cada… sa nu îti fie nici teama si nici rusine sa plângi în fata celorlalti… Sa nu te jenezi de slabiciunile si de neputintele tale… fiindca, stii ceva ? Cred ca toti purtam câte o masca…
Poate ca ar trebui sa abandonam mastile inutile si chinuitoare care ne confera iluzia ca suntem în siguranta si sa iesim în lume cu nefericirea noastra, cu lacrimile noastre, cu suspinele noastre… Si, poate ca, în loc sa ducem povara unor masti prea grele si dureroase, am primi acele mângâieri calde de la oameni care, la rândul lor, poarta masti ale fericirii, dupa care îsi ascund suferintele pe care se tem sa le arate lumii… din aceeasi teama, din acelasi orgoliu, din aceeasi nevoie disperata de a se simti protejati…
Poate ca o lume fara masti ne-ar apropia unii de altii si am gasi fiecare alinare, întelegere, sprijin, brate primitoare si dragostea de care depind atât de mult sufletele noastre...