luni, 15 septembrie 2014

'' Prima zi de clasa a-2-a '' !!

Nu-mi amintesc sa fi avut atatia fluturi in stomac in clasa intai sau intr-a cincea, ca elev, in prima zi.
Acum imi dau seama ca prima zi de scoala se desfasoara la doua etaje: unul mai mic, unde se schimba priviri iscoditoare si smechere si unul mai sus, nivelul nostru ocrotitor, cald, tandru.
Toti parintii isi iubesc copiii. Toti copiii au nevoie de iubire si incurajare, de sprijin si atentie.








Azi a fost ziua in care toate astea s-au intamplat, poate mai mult ca-n alte zile.
Succes, copii! Noroc si curaj! Suntem aici, in spate, cu florile-n maini…





joi, 11 septembrie 2014

''Se spune , ca ....''

Se spune că, atunci când citeşti unele cărţi, nu poţi sau nu ştii cum să vezi şi să treci dincolo de coperţi, dincolo de aparenţe, dincolo de cuvinte. Unele cărţi sunt aşa, iar altele sunt altfel.
   Sunt cărţi care te fac să pătrunzi cu paşi timizi şi mici, în lumea şi în sufletul celui care le-a scris. Iar carteaFluturi este o invitaţie în universul unui suflet. Povestea începe oarecum timid, ca să continue cu paşi grăbiţi şi să sfârşească printr-o avalanşă, aparent haotică, a tot ceea ce înseamnă şi poate aduce iubirea în viaţa unui om: fluturii iubirii, fericire fără margini, lacrimi şi amărăciune, dezamăgire şi resemnare.
   Citind cartea, descoperi magia fluturilor, care într-o singură zi se nasc, iubesc şi mor. Ei asistă la propria lor naştere şi îşi trăiesc viaţa, ca să asiste chiar şi la propria moarte. Au parte de iubiri stinghere care ofilesc şi visează pe flori străine, deseori nesărutate, făcându-le să vibreze a goluri neplânse, a doruri neînvinse. Fluturii iubirii ating pe oricine găsesc frumos. Ei surprind întreaga esenţă a lumii, în dorul dintre două bătăi de aripi. Se bucură alungând şi respirând doruri nebune, şoptind la fiecare deschidere de aripi, iubire.
   Iubirea face ca, în timp, măştile oamenilor să cadă, pentru că prea puţini sunt cei care, odată dezveliţi de măşti, mai pot privi printre şi spre iluziile vinovate pe care le-au creat sau păstrat şi să topească lacrimi, prin sărutări fierbinţi, cu care să alunge toate umbrele vieţii. 
   Citind cartea Fluturi, te bucuri de un univers plin de emoţii şi te regăseşti în fiecare zbucium. Iar la finalul poveştii, te bucuri că Fluturi nu este doar o poveste, regăsind părţi din sufletul tău ascunse acolo, între pagini. La sfârşit, te bucuri, zâmbeşti şi mulţumeşti pentru tot: că ai cunoscut şi trăit iubirea cu toţi fluturii şi cu toate lacrimile ei, că ai avut parte de prietenii adevărate şi sincere, că ai crescut printre cei mai minunaţi şi delicaţi oameni, că te-ai pierdut ca să te regăseşti, pentru că toate au un rost şi pentru că nimic nu este întâmplător...









miercuri, 10 septembrie 2014

Sa ne imaginam ....

Sa ne imaginam ca ne trezim deodata noaptea, singuri pe o strada intr-un loc necunoscut. Nu suntem ai nimanui. Nu cunoastem pe nimeni. Suntem murdari si neingrijiti. Oamenii ne evita ori se uita cu sila la noi si rad. Rad caci nu avem un adapost, ca nu avem ce manca, ca nu avem o patura care sa ne incalzeasca, rad caci ei nu sunt in locul nostru. Ei nu simt teama din sanul nostru caci ei au pe cineva care-i poate proteja, nu simt nevoia noastra de a face parte dintr-o familie caci ei au una, nu simt foamea din stomacul nostru caci pe ei ii asteapta cineva acasa cu mancarea calda pe masa, nu simt frigul din hainele noastre pentru ca dulapurile lor sunt pline, nu simt tristetea din ochii nostri pentru ca nu au timp sa ne priveasca, sunt prea grabiti sa-si traiasca viata din care nu le lipseste nimic, dar ei cred ca le lipseste totul...incheind acest exercitiu de empatie, constat ca totul e atat de trist si pacat ca e atat de adevarat. Nu stim sa fim multumiti de ceea ce avem, vrem mai mult si tot mai mult si uitam ca altii nu au nimic.
Ingredient din reteta fericirii: viseaza la mai mult, incearca sa-ti atingi visul, dar totodata fii multumit si de ceea ce ai!





'' Dragile mele prietene '' !!

Dragile mele prietene, v-ati intrebat, poate, de ce barbatii nu sunt la fel de sensibili la mangaieri ca noi, femeile? Ei bine, pielea femeii este de cel putin zece ori mai sensibila la atingeri decat cea a barbatului, motiv pentru care doreste mai multa afectiune exprimata prin imbratisari si mangaieri. Asadar, cum barbatul nu stie acest lucru, va oferi imbratisari dupa cum simte "pielea lui"... Sper ca aceasta informatie sa va ajute sa nu va mai suparati in caz ca vreti stranse in brate, iar barbatul "n-are chef". Trebuie doar sa intelegeti ca ei sunt de peste zece ori mai insensibili in acest domeniu... Oricum, eu va imbratisez, cu drag, pe toate! 










As vrea atat de mult sa devin mai puternica sufleteste... Sa nu mai plang pentru ceea ce nu se merita, sa nu-mi mai pun fericirea in mainile altora, sa nu ma mai doara dezamagirile, sa nu-mi mai fie frica de singuratate, sa nu mai lupt pentru cine nu ar lupta pentru mine, sa nu imi mai pese de ceea ce mi-ar putea crea suferinta. As vrea sa am puterea de a trece peste toate obstacolele vietii cu zambetul pe buze si cu fericirea in suflet. As vrea sa nu mai fiu atat de sensibila, sa nu mai pun suflet in tot. As vrea sa devin imuna la rautatea si nepasarea celorlalti. As vrea sa-mi incui sufletul intr-o cutie si sa nu dau cheia nimanui, caci astfel sunt putine sanse sa mai sufar, dar nu am destula putere...

... Despre mine ...!!

Am fost o adolescenta atat de naiva si nestiutoare. Am iubit prea repede si prea usor. M-am atasat de unii oameni fara sa-i cunosc prea bine si fara sa le urmaresc interesele. M-am lasat purtata de sentimente necunoscute, crezand ca totul va fi bine mereu. Eram dependenta de afectiune si atentie, tanjeam dupa imbratisari si cuvinte frumoase... cauza fiind ca nu am primit toate acestea de la parinti. Am crescut singura, invatand totul singura, autoeducandu-ma si incercand singura sa descopar lumea. Am avut o copilarie trista...invatand, plangand si asteptand iubire de la parinti. Iar cand am mai crescut, m-am indragostit prea repede de cei ce-mi ofereau ceea ce am asteptat de mica. Poate nu am iubit...nu stiu...poate ca am iubit ceea ce mi se oferea, nu persoana in sine... Acum, dupa ce am infruntat multe obstacole, dupa ce am suferit atat de mult, dupa ce viata mi-a aratat partea sa urata...am lasat totul in urma. Nu ma mai impresioneaza afectiunea, cuvintele frumoase si cei ce ma baga in seama. Astazi stiu sa aleg pe cine sa primesc in viata mea, stiu cine merita iubirea mea si stiu ca fericirea mea nu depinde de nimeni...













...Time to live

Aveti grija de voi si de cei dragi voua! Pretuiti clipele petrecute alaturi de ei si incercati cat de mult puteti sa evitati neintelegerile. Nu lasati orice lucru marunt sa fie un motiv de cearta, de indepartare si de creare a tristetii. Fiti fericiti si multumiti cu ceea ce aveti, invatati sa puneti dragostea inaintea pretentiilor si a orgoliului. Traiti in prezent si aveti grija de prezentul vostru. Nu lasati anumite lucruri sa fie rezolvate mai tarziu. Acum e momentul sa le faceti pe toate! Acum e momentul sa traiesti ! 








Uneori respir adanc si imi imaginez ca ma incarc cu energie pozitiva, cu incredere in mine, cu putere personala, cu fericire, frumusete, iubire, cu sanatate fizica si psihica, cu intelegere, calm, multumire de sine, cu bunatate, curaj, motivatie, ambitie, perseverenta si cu acceptare a realitatii. E un exercitiu care ma ajuta sa ma pastrez cu chef de viata, cu chef de a merge mai departe cu zambetul pe buze! Subconstientul nostru nu face deosebirea intr-o intamplare reala si una imaginara, de aceea exercitiile de imaginatie ne ajuta sa ne pastram sau sa ne schimbam starile de spirit... Incercati-l si voi!

'' Un simplu cuvant '' !!

Un cuvant poate binedispune sau poate intrista.
Un cuvant poate incuraja sau poate descuraja.
Un cuvant poate alina sau poate supara.
Un cuvant poate genera iubire sau poate genera ura.
Un cuvant poate crea o relatie sau o poate rupe. 
Un cuvant poate crea pace sau poate crea razboi.
Un cuvant poate schimba un destin.
Ingredient din reteta fericirii: ai grija ce cuvinte spui, caci cuvintele au o mare influenta asupra omului!






Ma iubeste ,nu ma iubeste ??

Buna dimineata !! Ma iubeste  ,nu ma iubeste  ??  Va doresc un sfarsit de saptamana excelent si un inceput de weekend minunat cu mult soare alaturi de cei dagi voua !! 









Nu asculta ce spun ceilalti despre tine! Nu te lasa descurajata de cuvintele lor! Nu te privi prin ceea ce spun ei! Ai incredere in tine si arata tuturor ca esti puternica si nu te intereseaza parerea altora, fie ca e buna sau rea! Arata ca te cunosti si ca nu ai nevoie sa-ti dea altcineva detalii despre tine!  Sa va amintiti mereu ca sunteti minunati  , ca sunteti mai puternici decat credeti, ca puteti infrunta orice cu capul sus, ca fericirea se afla in mainile voastre si ca daca ganditi pozitiv veti primi lucruri pozitive !! 




'' Nu uitati de voi '' !!

Nu uitati ca sunteti frumosi, unici si minunati! Nu uitati sa zambiti si sa fiti fericiti! Nu uitati ca aveti doar o viata care este traita cu adevarat doar atunci cand sufletul va radiaza de bucurie! Nu uitati de pasiunile voastre! Nu uitati sa fiti oameni si sa ajutati! Nu uitati sa spuneti cuvinte frumoase! Nu uitati de iubire si de prietenie! Nu uitati de sinceritate si de incredere! Nu uitati de intelegere si de incurajare! Nu uitati sa spuneti "multumesc" si "imi pare rau"! Nu uitati sa ganditi cu mintea si sa actionati cu inima! Nu uitati sa va tineti bratele deschise pentru oricine doreste o imbratisare! Nu uitati sa mangaiati si sa alinati! Nu uitati de oameni! Nu uitati de voi!





marți, 9 septembrie 2014

''Daca acum nu ,atunci cand ?? ''

Daca acum nu esti fericit, acum fiind singura clipa de care esti sigur ca o traiesti, atunci cand vei fi? Cand vei intelege ca viata e frumoasa, chiar daca mai intampini si probleme? Cand iti vei da seama ca fericirea vine din sufletul tau si ca nu trebuie conditionata de nimic? Cand te vei bucura de simplul fapt ca traiesti, ca respiri, ca poti privi rasaritul si apusul, ca poti simti parfumul florilor, ca poti mangaia un animalut? Cand vei fi dispus sa zambesti din tot sufletul doar pentru ca asa vrei tu? Cand vei fi multumit ca ai totusi ceva, chiar daca nu ai mult? Cand vei inceta sa-ti imaginezi ca ar fi putut fi mai bine, gandindu-te in schimb ca putea fi mai rau? Cand iti vei aminti ca atunci cand erai mic te bucurai de orice lucru marunt si cand vei lua exemplu de la copilul din tine? Cand?







'' Incearca '' ...

Incearca mereu sa fii tu insuti ! Da-i voie unicitatii tale sa se puna in valoare! Fa eforturi sa devii un exemplu bun de urmat! Nu conteaza ca cei ce participa la "efectul de turma" se vor simti amenintati de diferenta ta! Nu te lasa influentata de cuvintele descurajatoare ale celorlalti! Nu-ti schimba ideile doar pentru ca ceilalti nu sunt de acord cu ele! Diferenta ta e o calitate! Tu fii mereu doar tu, vorbeste doar ceea ce gandesti tu si actioneaza doar dupa cum vrei tu sa o faci!



Iarta-te pentru suferinta careia i-ai dat voie sa intre in viata ta si pentru suferinta creata altora, pentru alegerile gresite si pentru lipsa de intelegere si de inteligenta din anumite momente! Iarta clipele in care ai uitat de tine si te-ai concentrat prea mult asupra altora! Iarta-te pentru criticile aduse tie insati, pentru lipsa de curaj, ambitie si motivatie care poate a aparut candva! Iarta-te pentru momentele in care ti-ai fost propriul dusman, propria piedica, propria problema! Iarta-ti trecutul si oamenii din el si lasa totul in urma!!!





joi, 4 septembrie 2014

'' Scrisoare către Victor Ponta ''

                                        Dragă Domnule Victor Ponta,




Îţi scriu ca şi cum i-aş scrie lui Moş Crăciun. Singura deosebire între dumneata şi el ar fi că el tot mai sper să existe şi să facă minuni si bucurie în ajun de Crăciun iar dumneata faci numai pomeni în ajun de alegeri. M-am gândit să îţi scriu pentru că nu încetezi să mă uimeşti în fiecare zi. Împreună cu oamenii dumitale, guvernezi ţara asta haotic, abuziv şi discreţionar. Într-un cuvânt: jalnic! O spun în calitate de contribuabil, angajat la privat. Om onest şi silitor. De când guvernezi dumneata am trecut prin toate stadiile de revoltă. Am fost în stradă. Am plâns de nervi acasă. Am discutat aprins ore în şir cu prieteni la fel de indignaţi. Apoi am vorbit singură. Mi-am tot zis că o să te opreşti. Dar văd că nici n-ai gând de aşa ceva. 
Am aşteptat să ajung în seara asta de la birou să îţi scriu, mai mult terapeutic. Văd că eşti ocupat cu chinezii zilele astea. În rest, când eşti în ţară amnistiezi şi pui legi în cui numai să-ţi dea bine la numărătoare. Apropo. Când am ajuns acasă am găsit factura de electricitate. Te rog să mă amnistiezi şi pe mine luna asta că m-aş mai duce un week-end la mare. Ştii cum e să fii tânăr. Atât de tânăra sunt că până fac 30 de ani mă pui să plătesc un RCA cu 60% mai mare. Poate ma amnistiezi si de chirie...sa platesc RCA-ul ala nesimtit stabilit de luminatiile voastre. Te rog să mă scuzi că lucrez la privat. Sper că asta nu te va opri şi mă vei putea amnistia & favoriza si pe mine. 
Nu-ti scriu de dor domnule Ponta. N-am cum. Esti zilnic la televizor. Prea mult, prea des, prea gol de sens. Mai des ca Bianca, Bote si Cruduta la un loc. Nu se poate guverna serios de la TV. De acolo se poate doar manipula si dezinforma. 
Îţi mai scriu pentru că sunt într-un impas. Pur şi simplu nu înţeleg unde se duc o treime din banii munciţi de mine lunar, care teoretic ar trebui să ajungă în şcoli, şosele, spitale si proiecte sociale. Practic insa...banii dispar lunar în meandrele abstractului. Apoi ,ar mai fi o dilema, eu nu ştiu dacă să mai respect legile incepand cu 1 Septembrie. Sau dacă să mai achit contribuţiile la stat, taxele, impozitele, ratele, facturile. M-ai cam descurajat domnule Ponta. M-ai făcut să cred că legea se poate pune in cui intr-o luni si da jos inapoi intr-o joi, peste vreo 45 de zile. Ca se poate măslui orice şi că pentru unii eşti mumă şi pentru alţii ciumă. Sa stii ca eu n-am 45 de zile să îmi răspunzi. Ştii de ce? Pentru că eu merg zilnic la muncă pentru a plăti taxele, pensiile dar mai ales pomenile electorale pe care le dai cu atâta generozitate către diverse categorii: bugetari, asistaţi sociali, BOR şi cine te mai ajută pe dumneata în cer sau pe pământ, să ajungi preşedinte. Apropo de bani si nevoi reale...poate găseşti în vreun buzunar câţiva gologani să plăteşti şi însoţitorii persoanelor cu handicap. Nu e mare lucru, sunt în total doar vreo 250.000 euro pe an. Să ştii că ei au cu adevărat nevoie de solidaritate si sprijin. Ştiu. Ei nu votează şi nu va interesează. Dar însoţitorii lor da.
Apoi te rog să ne lămureşti cum e cu cele aproape 10 milioane de euro datorii ale PSD la stat. Se vor amnistia muteşte cu ocazia anului electoral?
Mă mai roade tare să vă întreb despre OUG-ul educaţiei. Nu ştiu cât v-a plăcut dumneavostră şi domnului Pricopie la şcoală dar vreau să va zic ca nu trebuia să va răzbunaţi aşa straşnic pe ea odată ce aţi ajuns băieţi mari şi cu influenţă. După treaba cu doctoratul bag seamă că nu prea v-aţi spetit. Va rog să va gandititi însă că deschideţi uşa spre o ţară întunecată unde se va instala semianalfabetismul iar meritocraţia nu va mai însemna nimic pentru nimeni. Ştiu că nu ştiţi ce este aia. Eu ştiu, pentru că am învăţat despre ea când nu ploua cu OUG-uri. Nu ne transformati copiii in idioti utili. Vă rog să vă gândiţi că aţi creat un mecanism care va distruge motivaţia şi va întoarce cu susul in jos scara de valori a mii de tineri ce vor intră în sistem. Creaţi nişte monştri, domnule Ponta. Ei nu vor şti cine şi când a făcut-o. Noi da! OUG 49/2014 - guvernul Ponta. Să vă fie ruşine! 
Ţin să vă amintesc pe această cale că în Constitutia României / Art 115, scrie că "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă doar în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora". O să va rog să reflectaţi îndelung asupra următorilor termeni: "urgenţă", "nu poate fi amânată" si mai ales " obligaţia de a motiva". E ca şi cum ambulanţa dintr-un oras s-ar duce doar pe la pacienţii cu migrene sau la cei care care se plictisec in casa, în baza unui sms dat pe furiş sau a unui mesaj primit pe privat pe Facebook. Pacienţii fiind aleşi doar dintre prietenii şoferului, medicului şi asistentei. Ambulanţa merge la urgenţe reale domnule şi este pusă în slujba întregii comunităţi pe care trebuie să o servească fără favoritisme sau agenda ascunsa. La fel trebuie sa fiti şi dumneavostră! 
Şi nu, nu mă interesează câţi primari sunt in tara si la ce partide. Dacă o doctrina politică ar mai însemna ceva în ţara asta şi partidele ar fi pe bune si n-ar fi toate o glumă sinistră, fiecare politician s-ar ţine de ce a promis la început şi n-ar mai migra decât păsările din Delta în astea 45 de zile.
Că tot veni vorba de întrebări. Mă puteţi lămuri de ce îmi calculaţi toate accizele la un curs cămătăresc de 4,738 lei un Euro? Şi aici chiar mă arde să îmi rapundeti pentru că fac nişte greşeli elementare: consum electricitate, gaze, beau cafea şi merg cu maşina. Va rog să mă scuzaţi că vă incomodez cu întrebările dar mă costaţi cam mult.
Vreau să îţi mai spun şi că pe mine nu mă interesează că eşti dumneata în campanie electorală. Aia e strict problema dumitale şi nu ar trebui să amesteci lucrurile dacă ai fi un bun profesionist. Dar nu eşti. Esti un manager submediocru. Orice corporatie te-ar concedia inainte de a se incheia perioada de proba. Observ cu tristete ca in calitate de premier faci numai potlogării şi iei măsuri în detrimentul oamenilor cinstiţi care muncesc şi îşi văd de treaba. Mă interesează şi că devii pe zi ce trece tot mai nesimţitor şi asta te face să pari invincibil şi pe noi ne face să cădem în deznădejde si ganduri serioase de emigrare. Oamenii cinstiţi, educaţi şi harnici din ţara asta te dispreţuiesc profund cu toate că au ajuns să se teamă de dumneata şi de măsurile abuzive pe care le aplică guvernul fără tăgadă sau remuscari. Se tem straşnic de noaptea minţii marca PSD care se aşterne intens peste ţară. Se tem şi de apetitul sălbatic al guvernanţilor pentru abateri şi nelegiuiri. Dar să te temi şi dumneata domnule Ponta. Să te temi de braţul lung al legii, care în cele din urmă te va ajunge şi te va pune unde îţi este locul.
În încheiere, vreau să va anunţ că în cei 25 de ani care au trecut s-a furat cam tot ce se mostenise şi prezentul e oricum compromis si amanetat. Vă rog insistent să nu ne mai furaţi viitorul. Ce îi voi spune eu copilului meu? El de ce o să mai fie mândru că e român? El va mai găsi o ţară oare? Şi cum va arată ea? 


Aş încheia cu formularea "cu stimă". Dar eu nu va stimez.
Pot doar să fac un efort şi să va urez mult bun simt, conştiinţa şi justă măsură în toate.


P.S Aceasta scrisoare se adreseaza in egala masura si celorlalti politicieni din tara mea. Daca mai asculta cineva.  ''Vio Mihaela Gradinaru '' 





'' Fiii rătăcitori ''

Am văzut documentarul Mama Illegal. Mi-au trecut prin faţa ochilor înlăcrimaţi 35 minute din viaţa altora, crâmpeie de dramă, destin şi durere care mă fac să simt norocoasă şi să apreciez că viaţa a fost darnică şi cumsecade cu mine. Poate vă uitaţi şi voi la el. Să vă mai aud apoi cât de greu ne e nouă în România, astăzi. Şi să mai aud pe cineva zicând "cât de nasol e că am intrat în UE" şi cum "nu ne-am ales cu nimic din asta".
Documentarul ăsta mi-a amintit în mod brutal, de o realitate urâcioasă pe care ţara asta o tot ascunde sub preş, mi-a amintit de satele pustiite din Moldova mea, de dincoace de Prut. De orăşelele fantomă în care toate blocurile au termopane şi centrale termice...dar nu mai au mame şi tati pentru fiii şi fiicele care "se cresc", singuri, cu câţiva euro în buzunar ce le dau iluzia bunăstării temporare. De copiii cu Nike in picioare  şi smartphone in buzunar, dar fără repere si directie, rămaşi "orfani" pentru un pumn de bani pe care părinţii lor, crescuţi în lipsuri şi sărăcie, îi investesc la întoarcere în ei  încercand sa le cumpere bunavointa şi ii zidesc  în nişte pereţi sterili şi prea mari pentru nevoile lor. Paradoxal, construiesc nişte pereţi în care speră, în sinea lor, că nu vor ajunge să stea vreodată pentru că "îi va adopta occidentul cu traiul lui bun" şi mai construiesc pentru că "deh...trebuie să fii în rând cu lumea" .
 Timpul însă nu cruţă şi nimeni nu contorizeaza just. In inimi anonime si greu încercate , se aduna milioane de secunde petrecute cu dor mocnit si griji,  in aşteptarea  celui drag "plecat săracul să aducă bani". Sute de mii de ore de spălat podele, veceuri şi bătrânii altora la fund, în timp ce batranii  noştri mor singuri, trişti dar cu un telefon mobil agăţat la gât, cu un singur număr memorat pe fast dial...al copilului, plecat de prea mult timp, la muncă în străinătate. Zeci de mii de destine spulberate. Mii de familii destrămate pentru un pumn de gologani care, din păcate, nu pot cumpără echilibrul, fericirea, mulţumirea şi nici răscumpăra anii petrecuţi departe de cei dragi. Sute şi sute de cămăruţe meschine, vagoane dezafectate, cabine de tir şi garsoniere cât o cutie de sardine, situate în periferiile si ghetourile Europei, în care se înghesuie, mereu "temporar", prea multe suflete, trăind cu minimum necesar , privaţi de orice distracţie care ar costa, pentru că "trebuie să strângi pentru cei de acasă" şi visând cu ochii deschişi la ziua când vor trăi ca cei cărora le-au şters praful ieri şi le-au spălat buda alaltăieri. Drama unei generaţii de struţo cămile de cetăţeni europeni care îşi reneagă cu sete şi ciudă originile dar, paradoxal, muncesc pentru "un acasă", care nu mai există în relitate de mult timp. Himere şi holograme. Identitate confuză. Legături pierdute. Juraminte şi promisiuni încălcate. Frânturi de vise ce plutesc intre granite devenite cicatrici mari, ce incă dor. Goana la Western Union şi la Exchange, cu câteva sute de euro împăturite cu grijă şi chibzuială, pentru că au fost câştigate cu trudă şi sacrificii. Bani scumpi. Dor şi înstrăinare. Dezrădăcinarea în formele ei cele mai brutale. Confuzia trecerii permanente de aici, dincolo si indarat care nu mai duce aproape nicăieri, in lipsa acută a reperelor. Frânturi de repere occidentale impletite bizar cu viziuni, obiceiuri si credinţe tradiţionale. Ambiţia de a depăşi subzistenţa. Sunt câteva milioane, iar aceasta este realitatea lor.
Uitaţi-vă la documentar şi gândiţi-vă la voi poate şi la ai voştri, cei care sunt plecaţi afară pentru un trai decent si o soartă mai bună. Rogu-vă însă, să vă uitaţi cu empatie şi recunoştinţă la cele 35 de minute de rău şi să vă gândiţi că avem atâtea milioane de clipe de bine despre care credem cu aroganţă că ni se cuvin şi pe care le considerăm, prosteşte şi superficial, rutină. Să preţuim  puţinul de aproape pentru că departe, mai mult-ul devine adesea atât de puţin atunci când este obţinut prin renunţare la demnitate, integritate şi valori esenţiale. Cumva, mă gândesc că şi adulţii care pleacă lăsându-şi copiii aici, sunt la randul lor, tot un fel de orfani, pentru că statul si societatea, care le puteau fi  tată şi mama, i-au abandonat nepăsători, prematur si cu bucurie de  maşteră, că au fugit singuri de acasă in disperarea lor şi ca  înapoi se întorc doar banii lor şi din când în când, la nevoie, voturile.
Aştept ziua în care Statul Risipitor îi va arăta Fiului Rătăcitor că îl iubeşte. Îl va chema şi fiul se va întoarce bucuros. Sper că ziua aia e aproape...pentru că tot mai mulţi fii îşi doresc să se rătăcească tot mai departe de aici...în căutarea binelui pierdut.


Documentarul "Mama Illegal" poate fi vizionat aici:


miercuri, 3 septembrie 2014

Evadare-n sticlă....

                                                           Te închid zilnic în clepsidră,
Cu nisip de suflet albastru
Să te ţin strâns la căldură,
Să te văd întreg, sihastru.
Ne-am aruncat în oglindă şi ieri,
Mi-a plăcut reflexia din noi
Tranformari în aburi, din dureri
Secunde oprite de amândoi.
Ai plecat zâmbind din sticlă,
Ai lăsat urme pe drum,
Ce cresc în mine doar frică,
Să nu te trasformi în fum.





Ţi-aş întreba din nou paşii,
Ce îi apasă, de ce le e frig,
Dar voi intra iar în depresii
Urmele lor îngheţându-ma aprig.
Mi-am agăţat de tine vise,
Mi-am lăsat în tine unghii,
Operaţii pe cord, deschise
Ce le revăd prea rar, când vii.
Te-aş arunca acum cu durere,
Peste mine şi din suflet,
Când nu sunt decât o abatere
În ruta ta zilnică, de atlet.
Ai făcut găuri în sticlă,
Dar, te-am acceptat dinamic,
Am închis durerea-n raclă,
Tu fiind totul, eu nimic.







                                                      
                                             

Femeia funcţionează perfect când o iubeşti perfect!

'' Femeia pe care tocmai vrei s-o întrebuinţezi a fost făcută din iubire, şi de aceea nu poate funcţiona fără acest combustibil. Ai grijă să-i faci mereu plinul.
Dacă o iei în braţe, nu uita să repeţi constant gestul. Reacţionează la fel de minunat la sărutări şi mângâieri, ba chiar la cuvinte calde şi simple.
Când e tristă, încearcă să o faci să zâmbească. Dacă nu ştii cum, fă dragoste cu ea, va avea apoi cel mai frumos zâmbet.
Nu lovi niciodată o femeie, căci vei înceta să mai fii bărbat şi vei deveni o jigodie, chiar şi pentru copiii tăi. Ei nu vor uita niciodată că ai bătut-o pe mama lor…

Femeile, chiar şi cele mai sofisticate, au bucurii dintre cele mai simple – o floare, chiar şi una sălbatică, le dă atâţia fiori cât un bărbat nu poate înţelege… Să nu uiţi de ziua ei, de 1 Martie şi de 8 Martie, de ziua căsniciei, dar, neapărat, măcar o dată, într-o zi oarecare, din banalul motiv că ţi-e dragă… joia asta nu uita să-i duci o floare, poate chiar pe cea care-i place ei, nu pe cea care s-a găsit la colţ…
Iubeşte-o dimineaţa şi vei fi şi tu fericit. Abia pe la ora prânzului îţi vei da seama de ce-ţi merg toate atât de bine şi de ce abia aştepţi să ajungi din nou acasă, chiar şi după ani buni împreună.
Nu intra peste ea în baie şi nici n-o pândi când se aranjează! Cele mai multe femei preferă să le vezi doar în varianta finală. Respectă-le misterul şi… jumătatea de oră de stat în baie foloseşte-o pentru micile tale plăceri „vinovate”, oricare ar fi ele.
Nu uita niciodată că femeia are nevoie să-i spui cât e de frumoasă, cât îţi e de dragă şi cât de tare-ţi lipseşte. Când vei uita aceste mici detalii, viaţa ta va fi tot mai seacă şi mai lipsită de noroc, căci nici unui bărbat nu-i merge bine fără un suflet-pereche lângă el.
Nu te îngrijora că piesele din care e făcută femeia se mai deteriorează şi îşi mai schimbă aspectul. Doar unele pot fi înlocuite, însă e preferabil să observi că şi piesele tale suportă exact aceleaşi transformări….
Respectă-i familia, prietenele bune şi pe colegii de serviciu. Armonia se instalează mai ales atunci când eşti primul care o practică… Cu cât eşti mai sociabil şi mai plăcut de lumea din jurul ei, cu atât vei fi mai iubit şi mai respectat…
N-o transforma în sclava ta, chiar dacă ea îţi face cu dragoste şi mâncare, şi masaj la picioarele obosite, şi… lista de cumpărături. Ajută măcar în micile treburi administrative şi îi vei putea cere orice în schimb…






N-o umili şi n-o jigni niciodată, mai ales în public sau de faţă cu copii – nu vei face decât să fii din ce în ce mai puţin barbat… din ce în ce mai puţin inteligent…
Scoate-o în oraş, la masă, măcar din când în când. Se va topi uitându-se în ochii tăi, chiar şi atunci când tu vei trage cu coada ochiului la alta…
Nu râde de pasiunile ei ciudate. Aşa par şi ale tale, doar că tu ai mereu no­ro­cul să fii înţeles şi apreciat pentru ele.
Nu-i spune că s-a îngrăşat, mai bine propune-i să alergaţi împreună.
Dacă ai prietene femei, asigură-te că-ţi respectă soţia sau iubita şi că nu reprezintă vreo panică pentru ea. Altfel, vei rămâne doar cu prietenele şi nu e sigur că asta şi-ai dorit.
Nu o mai compara cu mama ta sau cu alte femei din viaţa ta – precis e mai bună ca ele în multe alte privinţe, de vreme ce ai ales-o pentru viaţa în doi.
Nu-i strica bucuriile mărunte – exact din ele se încarcă şi, fără să ştii, din energia ei te încarci şi tu.
Ascult-o când vrea să te întrebe, când încearcă să te cunoască şi să te înţeleagă – atunci te iubeşte cel mai mult, deşi pentru tine pare invers în acel moment.
N-o înlocui cu alta pentru o oră de plăcere. Înlocuieşte în tine partea ticăloasă cu una virtuoasă şi te vei simţi un bărbat minunat. Când vrei să pleci de tot, pleacă hotârât, nu te tot în­toarce, căci răneşti grav un suflet care a fost lipit de-al tău.
Nu încerca să aplici aceste reguli pe oricare femeie, căci cu fiecare dintre ele şi tu vei fi alt bărbat…..

Femeia funcţionează perfect când o iubeşti perfect. Când nu-ţi mai place cum funcţionează, sigur i-ai făcut ceva nepotrivit chiar tu, iubirea vieţii ei… “
Autoarea? Mihaela Rădulescu! O femeie care dincolo de tot, a ştiut să pună punctul pe i şi să dea o lecţie pentru toţi cei care nu ştiu să iubească o femeie, aşa cum merită.






Trăim sau ne facem că trăim?

De când împlinirea stă în posturile şi like-urile de pe Facebook?
De când oamenii îşi măsoară evoluţia în acelaşi aspect fizic ca acum 5 ani şi nu în informaţiile acumulate în 5 ani?
De când oamenii îşi vând exteriorul pentru a umple golurile interioare?


E cumplit să priveşti în jur şi să vezi un dezinteres total faţă de viaţă, de viitor, de tot ce înseamnă dezvoltare intelectuală şi urmărirea unui ţel în viaţă.  Unii se vor simţi atacaţi şi judecaţi, poate n-am eu nici un drept să judec, nici nu o fac, doar ridic unele semnale de alarmă. Aş vrea să am puterea să scutur oameni din jurul meu şi să-i întreb:”Ce faci cu viaţa ta?”, dar am certitudinea că nu aş primi nici un răspuns.





Unii preferă să îşi plângă de milă la toţi prietenii că nu au ceea ce îşi doresc, în loc să lupte pentru ceea ce vor cu adevărat. Se limitează la joburi în care nu ne regăsesc, se agaţă de oameni care nu îi vor în viaţa lor şi îi obligă pe aceia să se simtă vinovaţi de eşecurile lor şi singura lor bucurie ajunge să fie în Facebook. Noilele urări de bine ar trebui să sune “Să ai o viaţă ca cea pe care o expui pe Facebook!” sau “La cât mai multe like-uri la poza de profil!”
Unii râd, dar începe să sune a tragedie povestea asta şi nu a comedie. Depinde cum priveşti viaţa, dacă ai curajul să o priveşti.




Cred că fiecare dintre noi ar trebui să îşi pună unele întrebări şi să răspundă sincer.
Unde te vezi peste 5 ani?
Îţi place viaţa ta actuală sau te plafonezi într-un mediu în care nu te regăseşti şi nu poţi să creşti?
Cât timp mai eşti propriul tău călău?
Când ai să ai curajul să te priveşti în oglindă şi să te accepţi aşa cum eşti?

Ar fi frumos dacă toţi am alege să trăim gândind fiecare mişcare,gândind cum o decizie proastă ne va afecta şi trecutul şi prezentul şi viitorul.
Nimeni nu a spus că e uşor să iei decizii corecte, dar nu îţi ţine nimeni pistolul la tâmplă să iei acum, aici şi  să alegi greşit, impulsiv şi apoi să te victimizezi că lumea te judecă. Şi tu te judeci în momentul în care îţi pasă şi te doare ceea ce spune lumea, pentru că ştii că au dreptate, chiar dacă nu accepţi asta.
Toţi avem momente în care cădem, în care viaţa ne copleşeşte, plângem, ne dăm cu capul de pereţi, regretăm alegeri, dar ne mai şi ridicăm. Învăţăm ceva din alegerile alea proaste şi facem alegeri corecte în prezent. Poate nu sunt singura care nu ia o decizie pentru a îmi fi bine o oră, poate mai sunt şi alţii care preferă să sufere 1 an dar să fie fericiţi o viaţă.
Uneori ne place să se ne chinuim, e un fel de mască pe care o purtăm, o mască de masochist şi avem impresia că dacă noi ne chinuim, îi chinuim şi pe cei din jurul nostru, dar nu e aşa. Ce-ar fi dacă am plânge toţi, ne-am face viaţa o dramă şi ne-am complace în nimic?
Nu e uşor să renunţi la oameni, dar când anturajul infect al acelor oameni îţi taie aripile, renunţi. Răul e bine să-l tai din rădăcină, chiar dacă te doare, chiar dacă ţi se rupe sufletul, e normal, tai un rău care a stat agăţat de tine sau tu ai stat agăţat de el, era parte din viaţa ta, acum nu mai este.
Nu e uşor să alegi să trăieşti altfel, să faci schimbări, să îţi schimbi traseul zilnic, pentru că evident, ieşi din cercul tău de confort, dar o dată ieşit realizezi că există viaţă si dincolo de el. De ce să îţi complici viaţa cu drame când poţi să îţi pui singur targeturi pe care să le atingi ?





Hai să lăsam relaţiile care ne fac rău în trecut, hai să încercăm să fim sinceri cu noi, hai să facem un pic de curăţenie în viaţa noastră, să ne stabilim priorităţi şi să alegem ce oameni merită să rămână. Hai să nu ne mai încurcăm unii pe alţii cu drame, mofturi şi smiorcăieli. După 18 ani fiecare face ce vrea cu viaţa  lui şi nu poţi da vina pe cei din jurul tău pentru deciziile tale proaste. Tu eşti cel care te complaci în situaţii de doi lei şi nu te obligă nimeni să fii aşa.Tu eşti cel care alege să vorbească cu dublu sens şi să creeze iluzii deşarte celor din jur şi apoi te plângi că vin dramele, că te stresează oameni care nu îi vrei în viaţa ta şi altele? E vina ta şi doar a ta, pentru că nu ai fost sincer cu tine, în primul rând şi apoi cu celălalt.
Hai să lăsăm tot răul care a fost şi să nu ne răzbunăm pe cei de lângă noi pe tot ce a mers prost în trecut. Cei drept, dacă ne înconjurăm de oameni pentru care o realizare este să ai acelaşi număr de kilograme ca în liceu, e normal să trăim cu impresia că nimic nu s-a schimbat şi că toţi sunt la fel. Dar nu toţi sunt la fel, pentru că unii aleg să trăiască şi nu doar să se facă, unii au idealuri care le concretizează, unii au vieţi complicate cu probleme adevărate şi nu se plâng de ele, unii pur şi simplu sunt prea ocupaţi să îşi trăiască viaţa lor cât mai bine şi mai frumos. Ce-ar fi dacă ai începe şi tu să trăieşti?


Întrebarea aceasta, mă făce să îmi amintesc de un articol mai vechi, pe care îl poţi citi aici, intitulat “Tu cât aştepţi ca să începi să trăieşti?“.
Mergi mai departe! Trăieşte prezentul, nu trecutul, nu viitorul! Simte! Evoluează!