'' La o plimbare frumoasa spre balci '' !!

Nu ai nevoie de un bărbat care să-ți fie alături doar când ești bine. Nu ai nevoie de o femeie care să te iubească doar când ai totul. Dragostea până la urmă nu înseamnă doar săruturi, orgasme și țineri de mână. Mai e încredere. Mai e devotament. Mai e testul din fiecare zi pe care conștient îl treci. Nu e neapărat să înșeli, să minți sau să trădezi un ideal comun ca să faci un om să se îndepărteze. Să rupi o relație. Felul în care percepi viața alături de cineva te schimbă, cum schimbă și deznodământul unui sentiment. Felul în care iubești îl vezi cu adevărat în două momente: când ți-e tare bine și când omului de alături îi e foarte greu. Restul sunt doar momente.

Un tanar isi vede fosta iubita ...

Ea statea singura la o masa; el tocmai ce intrase pentru a isi lua o cafea. Cand si-a intors privirea… a vazut-o. Nici o secunda nu a trecut si privirile lor s-au intersectat – in acel moment parca mii de amintiri au fulgerat in incapere. Zile si nopti de ras, momente incredibile petrecute impreuna, momente romantice, lupte dulci amare, lungi ore de vorbit… si ultima cearta avuta; totul a trecut prin fata ochilor lor, chiar si momentul in care ea si-a facut bagajele si a plecat.

Incercand sa prinda putere, el a facut pasi marunti catre masa la care ea statea. Se uita cu o expresie goala, nestiind ce sa spuna sau ce sa faca… trecusera doua luni de la despartire si niciunul nu mai stia nimic despre celalalt.

In cele din urma, el a capatat putin curaj si a inceput sa vorbeasca:

El: Ce mai faci?

Ea: Sunt bine! Tu ce faci? (se aude o voce nelinistita)

El: Si eu sunt bine. A trecut ceva timp.

Ea: Da, a trecut. Sper ca viata te trateaza bine.

El: Viata nu mai este la fel.

Ea: A devenit mai buna, vrei sa spui? (sarcastic)

El: Vrei sa ma ranesti?

Ea: Nu am vrut asta niciodata.

El: Atunci de ce ai facut-o? (nervos).

Ea: Am crezut ca nu esti fericit alaturi de mine. Am vrut doar sa te scap de durere si sa readuc linistea in viata ta.

El: Crezi ca acum sunt fericit?

Ea: Nu stiu…

El: Tu esti fericita?

Ea (Uitandu-se la cana de cafea): Incerc din rasputeri sa fiu.

El: Ai intalnit pe altcineva?

Ea: Are importanta pentru tine?

El: Doar raspunde-mi!

Ea: Nu conteaza… sunt sigura ca si tu ai gasit pe cineva.

El: Cum poti fi atat de sigura?

Ea: Sunt fericita pentru tine, sa stii.

El (uitandu-se in ochii ei): Uita-te in ochii mei si spune-mi ca esti fericita pentru ca am pe altcineva.

Ea (uitandu-se la el): Nu trebuie sa iti dovedesc nimic.

El: Ba da, trebuie! Trebuie sa imi dovedesti ca nu ma mai iubesti.

Ea: Eu… nu… te mai iubesc!

El: Spune-mi ca nu ti-a fost dor de mine deloc in aceste doua luni.

Ea: Eu… nu ti-am simtit lipsa nici macar o data (lacrimi incep sa ii curga pe obraji).

El (stergand o lacrima de pe obrazul ei): Asta spune totul…

Ea: Ce vrei sa spui?

El: Te cunosc si stiu ca inca ma iubesti si ti-a fost dor de mine…

Ea: Atunci de ce nu m-ai sunat deloc?

El: Pentru ca ai plecat si m-ai lasat singur…

Ea: Am plecat pentru ca mi-ai spus ca este dureros sa traiesti cu mine…

El: Eram nervos cand am spus asta. Ti-am spus vreodata ca de cand te cunosc sunt un om mai bun? Ti-am spus ca m-ai facut cel mai fericit om din lume? Ti-am spus ca vreau sa fii fericita? Ti-am spus ca imi place la nebunie fiecare moment pe care il petrec cu tine? Ti-am spus ca vreau ca lucrurile sa mearga intre noi, indiferent de ce se intampla? Ti-am spus… ca vreau sa fiu cu tine pentru totdeauna?

Ea: Da, mi-ai spus… imi pare rau… te-am parasit din cauza unui lucru pe care l-ai spus cand erai nevos.

El (tinand-o de mana): Imi pare rau ca am spus asta. Imi pare rau ca nu am facut nimic si nu te-am oprit. Imi pare rau ca nu te-am cautat in aceste doua luni… si imi pare rau ca vei fi nevoita sa iti petreci intreaga viata alaturi de acest nebun…

Ea: CE???

El: Casatoreste-te cu mine! In aceste doua luni am realizat ca sunt un nimeni fara tine… si stiu cat de rea este viata mea fara tine in preajma mea. Nu vreau sa te pierd niciodata! Vrei sa fii sotia mea?
Ea: Da, da… bineinteles (stergandu-si lacrimile).

Bărbații au obiceiul ăsta să rănească.....

Bărbații au obiceiul ăsta să rănească pe cele care îi iubesc. Și nu că vor ei neapărat asta, dar dragostea posesivă are un răspuns simplu: respingerea. Sau indiferența. Atunci când iubirea devine o deprindere și un bărbat înțelege că ea îl iubește enorm, apare pofta de a testa limitele răbdării și ale aceleiași iubiri. Unii se plictisesc repede, că au obținut prea simplu o dragoste adevărată. Unii de felul lor sunt fără milă într-o relație. Sunt gata să plece cu prima ocazie și cu asta distrug tot ce au creat, inclusiv și lumea ei. Unii se deprind să tacă, să refuze implicarea, să nu susțină, să trateze rece o problemă și așa rănesc femeia de alături. Unii se molipsesc de serviciu și afaceri și așa uită că acasă au un om drag și atunci iarăși rănesc. Iubesc, țin la femeia lor, dar rănesc. Iar asta e o problemă pentru iubirile care vor urma sau care nu vor mai fi.

Dragostea e mai simplă. Mult mai simplă, chiar dacă are în spate mii de emoții, de gesturi, de acțiuni. Cei care iubesc nu se complică cu omul de alături, cu reproșuri, cu întrebări de genul dacă se merită sau nu. Ei știu pe cine iubesc, ei știu de ce și ei știu că e reciproc. Problema multora e în felul în care percep dragostea. Femeile cred că a te îndrăgosti de un indiferent e o normă. Bărbații cred că a te îndrăgosti o dată și a uita de multe alte ori e la fel, o normă. De aici apar problemele în relație. Apare indiferența, plictiseala, nervii, starea asta de insatisfacție, dorința de a înșela. Iar de aici la despărțire nu este mult. Să rănești e simplu și ai o mie de mijloace să o faci. Să iubești e la fel de simplu și ai mii de oameni de care să te îndrăgostești. Esența e în punctul de legătură. Mereu trebuie să iubești cu cap și să păstrezi cu cap, chiar dacă iubești cu inima și păstrezi omul drag în inimă.

Problema femeilor: iubesc pe cei care le rănesc. Problema bărbaților: rănesc pe cele care îi iubesc. 

Dacă femeile și bărbații ar fi perfecți !!

Dacă femeile și bărbații ar fi perfecți atunci când iubesc, probabil nu am numi asta dragoste, ci o stare în care inima și mintea trăiesc la unison. Dar cum asta nu se întâmplă practic niciodată, oamenii fie iubesc total, fie rațional. Atunci femeile se pot îndrăgosti de niște lași și bărbații pot da totul pentru o femeie ușoară. Atunci unii își bat joc iar alții joacă după poftele celuilalt. Atunci fie ești fericit, fie suferi.

Femeile au obiceiul ăsta să iubească pe cei care le-au rănit. Sau alături de care nu au trăit o dragoste împlinită. Atunci femeile asta și iubesc, iubesc amintirile cu el, iubesc pozele lui, iubesc fiecare cuvânt, fie el cât de urât. Iubesc reflecția unui viitor trăit în doi. El însă pe departe nu iubește la fel. El o lasă, el o ceartă, el o cucerește din nou și poate de asta așa zisa dragoste este și mai intensă. Femeile iubesc bărbații cu experență, bărbați maturi care au lăsat în viața lor o urmă, indiferent ce fel de urmă. Iubesc puterea lui, chiar dacă în relația lor e pornită greșit spre agresiune. Iubește nebunia lui, chiar dacă alături de ea trece în inconștiență. Femeile iubesc fie ce nu au avut pe deplin, fie ce au pierdut. De obicei iubirea asta se reflectă în unul și același om: bărbatul care le-a rănit. Iar asta e o problemă pentru iubirile care vor urma.

'' Să fii cu cineva, să reziști un an, doi . ''

Să fii cu cineva în timp nu e dovadă de dragoste. Dovadă e ce faci în tot acest timp. Dovadă e să oferi dovezi prin ceea ce ești, ce faci, ce spui și cum reacționezi atunci când trebuie. Nu te căsătorești pentru ziua respectivă, ci pentru toate zilele ce vor urma. Prima zi va fi fericită, pentru restul va trebuie să construiești ca să ai fericirea. Nu e să ieși cu o femeie și să petreci cu ea câteva ore pe zi. E să ai alături o femeie nopți și zile întregi, mereu, să asculți vocea ei, să rabzi capriciile ei, să cunoști fericirea ei, să știi dorințele ei. E să vrei asta. Cei care zic că totul este reciproc, da, sigur că totul e reciproc. Asta o va demonstra și timpul și atitudinea și dorințele voastre. Să fii cu cineva în timp nu e dovadă de dragoste. Dar să transformi acest timp în ore și ani frumoși petrecuți împreună, e cea mai sinceră dovadă. Iubiți responsabil.

Să fii cu cineva, să reziști un an, doi, nu e o dovadă de dragoste. Căsătoria nu e nici ea o dovadă, e doar o zi frumoasă. În schimb să fii alături când ea e în depresia de după naștere, să trăiți frumos având copii, să rămâi când ea plânge, se simte rău, e geloasă sau își face griji și în tot acest timp o iubești, asta e dragoste și atitudine și bărbăție. 

'' Să fii cu cineva și să spui că îl iubești .''

Să fii  cu cineva și să spui că îl iubești nu este o dovadă de dragoste. Să trăiești ani buni alături de un om și să spui că îl iubești nu este o dovadă de dragoste. Relațiile de durată nu se țin pe cuvinte iar perechile frumoase niciodată nu au făcut copii vorbind. Dragostea durează în timp și tot în timp ea se demonstrează. Bărbații care cred că o floare și două cuvinte legate la repezeală vor rezolva o ceartă se înșeală. La fel și femeile care vor lua tăcerea drept soluție, se înșeală și ele. Doi oameni care ajung să se căsătorească și cred că din acel moment vor fi trup și suflet, se vor îndoi de multe ori și vor trece peste suficiente încercări până să simtă asta cu adevărat. În tot acest timp ei vor avea copii, zeci de certuri și zeci de momente în care își vor găsi liniștea unul lângă celălalt, dar nici unul dintre ei nu va renunța, nu va ceda și asta va face diferența.

Mulți iau declarațiile de moment drept demonstrații de dragoste. Mulți cred că dacă omul de alături a spus da, atunci e pentru totdeauna. Mulți cedează la prima bătaie de vând și cu asta pun capăt unei relații care ar fi putut dura o viață. Cei care au suferit, au lăsat sau au fost lăsați înțeleg cel mai bine asta. Trebuie să trăiești un moment de tristețe ca să îți dorești cu adevărat fericirea și trebuie să îți dorești să meargă relația în care ești dacă vrei să vezi alături și peste 20 de ani omul drag. Totul se leagă în dragoste. Femeile care vor aștepta să cadă totul din cer vor privi singure cerul cu stele. Bărbații care vor lipsi de acasă în momente care vor conta vor trăi singuri în casa aia. Nu e poveste, nu e o idee radicală, e ceea ce trăiesc oamenii zi de zi și e motivul pentru care multe căsnicii durează o viață și multe cupluri se despart. E ceea ce contează: să vrei ca vorbele tale să devină fapte și visurile tale să ajungă realitate și atunci să ții de mână fericirea ta.

'' Respectul de sine ,unele persoane feminine nu-l mai aveti '' !!

Respectul tău de sine, ca femeie, pleacă din creier, nu din formele corpului. Dacă tu stii ca esti frumoasa, sexy, capabila sa starnesti orice barbat din jurul tau, vei emana asta prin toti porii. Vei avea nevoie doar de o privire, de un zambet, sau de un gest al mainii, nu de sani, picioare si fund la vedere. Asta avem toate. Tu prin ce te faci remarcata? Ce e special la tine? Esti capabila ca, printr-o simpla discutie cu un barbat, sa-l faci sa vrea sa te vada din nou? Ai fi in stare sa starnesti un barbat doar discutand cu el, fara ca el sa te vada?
Nu, n-ai fi în stare. De asta te dezbraci pe unde apuci. In rest, esti o femeie foarte "misto"! Ai un selfie extrem de grozav, dar te tratezi singura ca pe o cârpă, ca pe pe un nimic.
Fiecare are propria viata in care isi i-a propriile decizii , dar tu cred ca incurci lucrurile si nu observi cum este realitatea. Imi pare rau pentru frumusetea ta pe care o extirpezi atat de usor si pentru parintii tai care te-au crescut iar tu nu faci decat sa uiti de unde ai plecat si nici nu vezi ce ai ajuns..

P.S. 
FACEBOOK-UL asta a depasit orice limita a bunului simt ca accepta asa ceva !!! Unele femei sunt josnice si se mai intreb de ce sunt violate '' .