Arde sufletul în mine,
M-am născut, să fiu datoare
Şi la rău dar şi la bine,
Ochii-n lacrimi să-mi plutească,
Din ei să-mi picur tristeţea
Într-o goană nebunească,
Mi s-a topit tinereţea,
Copilăria şi viaţa...
Geaba-am dăruit lumină,
Cu un vers, şi-am topit gheaţa,
Este numai a mea vină,
Eu mi-am ucis dimineaţa,
Eu cu mila mea enormă,
Am vrut să dau tot, chiar tot,
Lacrimile mi-au prins formă...
Degeaba strig: "nu mai pot!"
Lacrimile îmi sunt fraţi,
Suspinele surioare,
Ochii-mi sunt pe veci scăldaţi...
Plâng doar fiindcă sunt datoare
Vieţii mele, nu oricui...
Martor îmi este doar cerul,
Nu-s datoare nimănui,
Nici eu nu cunosc misterul...
Cred doar c-aşa mi-a fost scris
Să-mi spăl toate zilele
Zâmbetul nu-mi e admis...
Martore-mi sunt stelele,
Am dat viaţă şi iubire,
Am dat sufletul curat,
Am suferit în neştire,
Lacrimile-au inundat
Mereu sufletul în mine,
M-am retras în a mea lume
Să-nec lacrimile-n rime,
Scriu ce pot, rele şi bune
Transformând stropii în vers,
Durerile să-mi zdrobesc,
Mi-am clădit un Univers...
Scriu şi plâng, plâng şi iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu