De câte ori nu visăm la copilărie, la universul plin de miracole, de joc, de veselie, scăldat de lumină şi mirare. Copilăria este o lume de poveste, duioasă şi nebună. Este vârsta în care totul e posibil iar intensitatea momentelor este maximă. Copilăria este un tărâm feeric, în care trăim deplin şi înţelegem tainele existenţei mult mai uşor.
Întâlnim des o situaţie paradoxală: când am ajuns la maturitate şi suntem copleşiţi de grijile omului adult, vrem să fim din nou copii, să simţim aroma dulce a inocenţei…iar atunci când suntem copii, ne-am dori ca timpul să treacă mai repede, să gustăm din clipele maturităţii pe care le vedem interesante, pline de mister. Cum e omul!!! E o sumă a contradicţiilor, a gândurilor paradoxale, a sentimentelor când confuze, când clare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu