"Mă întreb, totuşi, de nu cumva amintirile ajung să fie o capcană. Mai devreme sau mai târziu, vom sfârşi prin a obosi să tot descoperim că nu mai suntem ce-am fost.
Cand mergi prin deşert, probabil, nu te uiţi în urmă. Ce să vezi? Vântul ţi-a şters, deja, urmele. Privirea caută, stăruitor, orizontul, în faţă, unde, pe nisipul fierbinte, tremură o nălucire care te face sa mergi mereu mai departe,sperand..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu