Suntem fugarii timpului, alergăm după bani şi după alte lucruri materiale neţinînd cont şi de dorinţele sufletului. Pierdem timp preţios muncind şi iar muncind... cu gîndul şi speranţa că într-o zi ne va fi mai bine. Nu mai avem timp de frumuseţile vieţii, de odihna corpului şi de alinarea sufletului. Furăm clipe de la viaţă pentru a zîmbi, pentru a asculta natura şi a mirosi o floare. Oare aşa a fost mereu, oare totul capăta această faţă odată cu maturitatea ? Am încetat să mai fim copii ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu