Să te asculte tăcut, să te privească blând.
Cineva căruia să îi spui tot ce ai pe suflet şi să nu te judece.
Cineva care să te lase să vorbeşti cât vrei, să plângi fără ruşine, să te regăseşti şi să mergi mai departe.
Deşi poate nu realizăm, un om care să fie acolo şi să tacă e tot ce ne trebuie în unele momente. Să stea pur şi simplu şi să ne privească. Dar să fie priviri încurajatoare, priviri care să ne redea liniştea şi să ne răspundă la întrebările pe care le formulăm fugitiv.
Un prieten, un străin binevoitor, cineva. Cineva tăcut. Tu. Gândurile tale. De ajuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu