Sa ne imaginam ....

Sa ne imaginam ca ne trezim deodata noaptea, singuri pe o strada intr-un loc necunoscut. Nu suntem ai nimanui. Nu cunoastem pe nimeni. Suntem murdari si neingrijiti. Oamenii ne evita ori se uita cu sila la noi si rad. Rad caci nu avem un adapost, ca nu avem ce manca, ca nu avem o patura care sa ne incalzeasca, rad caci ei nu sunt in locul nostru. Ei nu simt teama din sanul nostru caci ei au pe cineva care-i poate proteja, nu simt nevoia noastra de a face parte dintr-o familie caci ei au una, nu simt foamea din stomacul nostru caci pe ei ii asteapta cineva acasa cu mancarea calda pe masa, nu simt frigul din hainele noastre pentru ca dulapurile lor sunt pline, nu simt tristetea din ochii nostri pentru ca nu au timp sa ne priveasca, sunt prea grabiti sa-si traiasca viata din care nu le lipseste nimic, dar ei cred ca le lipseste totul...incheind acest exercitiu de empatie, constat ca totul e atat de trist si pacat ca e atat de adevarat. Nu stim sa fim multumiti de ceea ce avem, vrem mai mult si tot mai mult si uitam ca altii nu au nimic.
Ingredient din reteta fericirii: viseaza la mai mult, incearca sa-ti atingi visul, dar totodata fii multumit si de ceea ce ai!