Bantuiti de molima tristetilor
Surprins-am brazii ca sunt sclavi
Fac umbra amintirilor.
Un raget surd de cerb ranit,
Un cuib de paseri parasit,
Glas aramiu al frunzelor fosnit,
Speranta nu e de gasit.
Amortit susur de izvor
In valea lacrimei de dor
Elucidand al inimii mister
Sperantele se nasc si pier.
Strabat ochind speranta in zadar
Ca sa o pun in traista cu noroc
Nesocotind al vietii zar
Am tras de avertisment ,un foc.
In zboru-i lin departe mi s-a dus
Ramas-am eu acel ce nu-s
Vanatorul iscusit,
Care speranta n-a gasit..
Cu mult respect pentru cea mai buna si mai nobila fiinta din lume ,pentru prietena mea Viorina !!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu