Știi cum e sa ai un pix in mina, sau tastatura in fata si totuși sa nu poti scrie nici măcar un rind...
Știi cum e cind tot ceea ce auzi in tine nu-i decit un oftat adinc al sufletului...
Cum sa poti reda un oftat... Cum sa-l poti descrie,ce litere sa folosești...
Nici nu stiu care e mai gol acum,ecranul din fata mea,foaia din dreapta... Sau sufletul din mine...
Tot timpul m-am temut de clipa in care ma vor părăsi cuvintele,dar se pare ca momentul asta a sosit...
Ele sau transformat in păsări călătoare ce sau pierdut rapid in inaltul cerului ,sau dus in stol către tara calda a fericirii,in mine le erau prea frig...
Imi pare rău,imi pare atit de rău ca nu pot scrie cu lacrimi... Dar cine le-ar putea citi...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu