'' Asa sa fie oare? ''

De cele mai multe ori, tristetea si panica ne coplesesc în asa masură încât uităm cât de valorosi suntem, nu ne mai permitem să ”strălucim”, ca atunci când aveam motive să o facem.Dacă nu mai avem valorizarea exterioară, dacă nu ne este satisfăcută nevoia de a fi utili, ne considerăm lipsit de valoare. Uneori, durerile provocate de escuri, de nereuste, ne îmbracă într-o culoare lipsită de strălucire. Ne cufundăm în apatie, în victimizare, refuzând (de cele mai multe ori, fără să ne dăm seama) să mai fim văzuti de persoanele dragi de lângă noi...