să-și developeze imaginile, amintirile
când sufletul e gol și pregătit pentru asta.
Ca într-un aranjament
pentru vară, fericire, suflet și amintire.
Unde se duce, unde pleacă ea?
Vara nu pleacă niciodată.
Întotdeauna ea rămâne în noi,
aproape că ne cere asta.
Iar noi, cu zâmbetul pe buze,
ca-n fața unui compliment care ne face plăcere,
dar ne și rușinează în același timp,
ne fâstâcim
și nu știm să spunem decât da,
fără să credem o clipă că acest lucru e posibil.
E farmecul ei
dar și talentul de a ne cotropi dintr-o joacă,
fără să ne dea vreo șansă.
Iar noi, când vom fi terminat de zâmbit
vom fi fost deja cuceriți, posedați
chiar de puterea ei.
Vara nu pleacă niciodată din noi.
Ne bântuie
cu tot cu amintiri și prin celelalte anotimpuri,
uneori atât de dureros, de sfâșietor
încât nu mai știm
de e toamnă, iarnă sau primavară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu