Precum un pustnic... am cautat linistea... cand in mine doar gandurile alerga nebune in iuresul lor catre o fericire ireala, iar inima e redusa la tacere... cand ecuatia iubirii are forma X + Y = 2... cand totul e asezat ca intr-o biblioteca, etichetat cronologic, alfabetic, carti de citit macar o data in viata, carti interzise, carti pe care sa le ai intotdeauna pe noptiera...
Ca apoi sa sa uit ca sunt un om cu ratiune, cu constiinta si sa ma comport precum un animal... sa uit de minte, si ma arunc intr-o lume nebuna dictata de inima asta care in tacerea ei a adunat atatea frustrari si dorinte neimplinite si atunci cand a primit libertatea de a vorbi s-a revarsat precum o cascada si m-a purtat in valurile ei spumoase, in vartejurile ei ametitoare, in caderile ei... am simtit cum prin fiecare por al al corpului meu respira dorinta, cum buzele mele sub apasarea sarutului tau ard precum acidul sulfuric, cum e suficient sa inchid ochii ca totul in jurul meu sa prinda viata si culoare...
Si ar trebui sa ma opresc pentru ca doare, doare cumplit... insa durerea ce o simt nu se compara cu placerea de a te avea langa mine, de a simti prin tine si cu tine ce mi-am reprimat atata timp IUBIREA...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu