Cateodata ma sperie dualitatea asta prezenta in mine...
Un suflet cald si iubitor ce poate darui fara a cere nimic in schimb... doar fericirea din ochii celui care primeste... e suficient sa ceri si sunt acolo... un om simplu care se topeste in fata unui copil, unui animalut, unei flori, unei iubiri...
O minte rece, calculata care poate lua la "misto" si cele mai tragice momente din viata sa... si asta dupa ce le-a analizat si le-a disecat pana la ultima maruntaie cu un sange rece demn de filmele horror...
Si totusi care sunt eu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu