Mă simt secată...

Mai secată de cât un rău care a rămas fără niciun strop de apă. Secată de puteri. De viață. De lacrimi. Și nici măcar nu pot da vina pe cineva. Sunt doar eu intr-o zi poastă dintr-o săptămână proastră dintr-un an prost dintr-un deceniu prost. Atât.