marți, 2 septembrie 2014

Cine e lângă tine ?

Te-ai trezit după o perioadă tristă din viaţa ta, în care melancolia a făcut ce a vrut din tine, în care regretele te-au îmbrăcat şi te-au transformat într-un vulcan gata să erupă în orice secundă. Ai fi dat vina pe oricine din jurul tău, pentru tot ce se întâmpla cu tine, după cum e datina la noi, dar nu aveai pe nimeni în jur.
Surpriză? Nu! La un moment dat realizezi că toată lumea e preocupată de propria viaţă, de probleme lor şi interesele lor egoiste şi nici măcar familia ta nu mai e acolo pentru tine, ce să mai vorbim de prieteni, iubit/ă sau alte suporturi morale în care te refugiai.
Nici măcar melodia aia de o ascultai şi te punea pe picioare nu mai sună ca înainte şi nici măcar citatele motivaţionale de pe internet nu te mai ajută.
Hai să nu ne mai amăgim cu “după furtună vine şi vremea bună”, atâta timp cât tu eşti o adunătură de nori nervoşi şi frustraţi. Nu vine nimic dacă tu nu vrei!

          Eşti tot ceea ce eşti şi vrei să fii, eşti toţi oamenii care te-au ajutat şi care nu, eşti toţi cei pe care i-ai întâlnit şi îi vei întâlni, eşti profesorul care te-a picat şi profesoara care ţi-a dat curaj.” 

Ce poţi să faci? Să dai vina pe tine şi să te trezeşti la realitate!Da, la realitatea aia care doare şi nu îţi convine. Cu cât te alimentezi mai mult cu suferinţă, cu atât îţi vei face mai mult rău.





Fă puţină ordine la tine în gânduri, apoi în suflet (dacă e nevoie dă şi cu insecticid, ca să moară toate gâzele alea consumatoare de iubire şi fericire), apoi învaţă să ierţi, prima oară pe tine, apoi pe restu care nu sunt lângă tine şi la final fă pace, cu tine şi doar cu tine.
Ştiu că e greu şi dureros, că ai impresia că nu eşti făcut pentru acest pământ, că nimeni nu te înţelege şi nimeni nu te poate ajuta. Ai şi dreptate. Doar tu decizi dacă vrei să găseşti alb într-o lume gri sau negru, doar tu decizi dacă te ajuţi sau nu.
Trebuie să vrei, să îţi doreşti să trăieşti şi să accepţi viaţa aşa goală cum e. E datoria ta să o faci altfel, să îi dai culoare şi să o iubeşti şi când nu mai ai creioane colorate.
Nu te mai uita în jur, nu te mai compara cu ce este în jur. Tu nu trăieşti viaţa lor, ei nu trăiesc viaţa ta, nu simt ca tine, chiar dacă au trecut prin aceleaşi faze triste ca tine.
Fiecare se vindecă în felul lui, unii aleg să poarte măşti, alţii aleg să se trateze, chiar dacă durează şi doare.
Timpul rezolvă multe, secundele care vrei să le trăieşti, tu le numeri, clipele fericite tu le faci, doar tu şi nimeni altcineva. Întreaga lume e a ta şi tu îi dai fond şi formă, pentru că doar tu eşti în ea.
Tu eşti repsonsabilitatea ta şi dacă vrei să alungi norii din viaţa ta ar fi bine să îţi reconfigurezi traseul şi să lupţi pentru tine, pentru visele tale şi pentru ceea ce te face fericit/ă.
E normal să mai şi plouă, prea mult soare strică, dar nu uita că tu controlezi cantitatea de apă şi numărul de fulgere şi nu uita că lângă tine eşti TU!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu