Numai ploaia a ramas sa imi ingane lacrimile, in fiecare clipa imi spun c-am sa te mai visez doar o clipa si trec asa ore si zile... Oare cat pretuieste tristetea care a putut zdrobi o inima? Oare as putea sa cer pe ea macar o singura clipa cu tine? Oare daca as adauga viata mea pe deasupra as primi un sarut?... ar fi destul.
Ploaia imi ingana lacrimile si eu o visez imbratisand indragostiti... ma razbun frumos pentru nepasarea ei. Imi bate-n geam dar stiu ca nu ma cheama nicaieri... oamenii singuri se pierd in ceata.
Candva intr-o privire mi-a zambit un intreg univers...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu