Si recunosc ca tot ce as vrea in astfel de clipe e o persoana care sa ma tina in miez de noapte strans in brate, sa-mi surada atunci cand ma uit blajin la el, sa-mi mangaie parul si sa imi cante..
Mai recunosc ca ma pierd usor prin viata, ca urasc busolele si ceasurile...ca nu ma ghidez dupa altii..ca am facut greseli de neiertat...ca am ranit pe cine nu merita..ca am tipat, ca am fugit, ca am fost lasa...
Recunosc insa si ca am dat tot ce aveam mai bun cand mi s-a cerut, ca am iubit peste masura, ca umblu noaptea pe strazi in cautarea barbatului perfect, ca ma visez deseori mireasa, ca ador o singura voce..ca eu cred in infinitate si ratiune.
Recunosc ca ma incearca tot mai des un sentiment de nepasare, ca imi tai de multe ori elanul copilariei, ca mi-as dori sa fug de responsabilitati..ca sunt egoista si capricioasa, ca lupt pentru ce e al meu si imi doresc sa ramana al meu.
Ma scufund adesea in sufletul persoanelor le iau fiecare gram de iubire si plec fara sa-mi pese, ca inot spre vapoare somptuase fara a vedea ca barca de salvare e chiar langa mine..
Ca primesc si arunc, ca cer si mi se intoarce spatele...recunosc ca ignor cu indiferenta si iubesc cu durere...
Recunosc ca viata mea...fara el...fara ei...ar fi plictisitoare, ar fi banala..si ca niciodata nu m-am gandit sa imi doresc o alta viata! "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu