Viata fara tine e ca un prizonier intr-o temnita a trupului chinuita de dor, fiecare rasuflare imi e o rugaciunea care te cere inapoi, fiecare cuvant ce nu ajunge pana la tine loveste inapoi in pieptul meu mai dureros ca un traznet, fiecare gand e inca un bolovan de tristete aruncat peste inima mea. De ce trebuie sa port povara dorului de tine, de ce sa nu plang de fericire asa cum as putea atat de tare, de ce sa nu tremur de fiori, de ce sa nu te am langa mine asa cum meritam amandoi.
Viata se va revansa totusi fata de noi, astept atat de mult acest moment, sper sa vina cat mai repede ziua cand voi putea spune ca nu regret nimic si as face totul la fel inca o data.
Astept sa te intorci la mine, daca se poate ieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu