Noaptea cineva umblă cu hainele mele
Şi mi le poartă.
Dimineaţa observ pe pantofi urme de noroi proaspăt,
Cine-o fi semănând la umblet cu mine?
De la o vreme a început
Să-mi îmbrace şi gândurile.
Când mă trezesc nu le mai găsesc niciodată unde le-am pus.
Sunt uzate, obosite, cu cearcăne în jurul ochilor,
Se cunoaşte că cineva a gândit cu ele
Toată noaptea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu