Seninul se topește-n ochi tăi,
Iar vocea-ți caldă-i murmurul de ape,
În care fericirea reflectai.
Știi, primăvara s-a întors la mine
Acum când iarna aprigă-i în toi,
Esti soare ce răsare să aline
Speranța ce renaște din altoi.
Știi tu oare dacă zarea-albastră
Mai are curcubeie-n buzunar,
Voi pune unul frânt în glastră,
Pentr-o iubire-n spațiul selenar.
Știi tu iubire care este calea
Pe care să pășim spre nemurire
Să ne-amintim de vremurile-acelea
Când timpul sfredelea în fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu