La început am prins rădăcini în tine....

La început am prins rădăcini în tine, mă hrăneam cu un zâmbet de-al tău, cu o atingere, cu un gest, cu tot ce mă minuna. Și rădăcinile mele creșteau, eram tot mai viguros în fața intemperiilor de tot felul : îndoieli, nepotriviri, neșanse...Apoi a început seceta și frigul răcelii tale, așa încât rădăcinile mele s-au uscat, frunzele cu care mă hrăneam au căzut, iar intemperiile aproape că m-au doborât. Toamna asta aproape a trecut, iarna ce-o să vină, mă reculeg, iar cu noua primăvară voi prinde noi rădăcini, mai puternice,voi avea frunze noi, mai dese, și voi opri timpul în loc, ca să nu mai vină toamna cea distrugătoare.