Lacul cântă ode sacre.

Lacul cântă ode sacre
Timpul stă pe mal şi-ascultă
Adumbrind lumini din soare
Plânge-o coardă de lăută...

Unde verzi se-ntind avide
Pare-mi lumea mai nebună
Prin arsuri de soare negru
Cântă-o mierlă a furtună...

Uite-acum, şi-o barca cântă !
Ce au toţi ? Ce or vrea toate ?
Soare arzător şi cântec
Şi ce dacă ? Nuntă-i poate...

Lacul cântă ode sacre
Timpu-ascultă plictisit
Parc-ar vrea ceva... Ce, nu ştiu ?
Tace mâlc, nelămurit...

Cucul strigă a-ncântare
Ce năuc ascultă Timpul
Aici cânt, dincolo cântec
Off, l-a năucit şi vântul...

Ce-ai vrea tu măi, Timp tăcut ?
Ce-ţi mai pasă de ce vor ?
Lasă-i Timpule să-şi cânte
Cântece din lumea lor...

Lacul undele-şi agită
Vântu face-amor pe valuri
Uite-o ştiucă îndrăcită
Repezindu-se spre maluri...

Soarele un deal sărută
Trestii aplecate-n vânt
Timpul m-a luat în braţe
Ode dragi, cu el ascult...

Înserarea vine-n grabă
Peste valuri trece Timpul
Se grăbeşte la culcare
Că l-au năucit cu cântul....

Noaptea şi-a trimis copiii
Strigă-n tufe-un pitpalac
Luna-mi oglindeşte versul
În visarea de pe lac...

Acest poem a fost scris chiar aici, in acest loc de pe Lacul Taga Mare - Cluj.  Sandu Cătinean din Bonţida