joi, 19 iunie 2014

Poate ca soarele asta si e de fapt...

Acordam zeci de mii de ore ingrijirii trupului. Doua, trei dusuri pe zi. Crema de corp. Uleiuri. Bai lungi, cu sare parfumata, uleiuri esentiale, lumanari, muzica ambientala. Masaje. Manichiura. Pedichiura. Baza de unghii, oja, lac protector, unghii false, acrilic, aplicatii. Depilare atenta, minutioasa. Tratamente cosmetice. Masti cu caviar. Pensat. Produse de machiaj. Sute. Demachiant. Lotiune tonica. Crema de zi. De noapte. Peeling. Seruri. Ne spalam dintii. Ata dentara. Apa de gura. Ii albim. Mergem la coafor. Sampon, balsam, fiole, tratament leave-in, spuma, bigudiuri, fixativ, ulei de par. Mergem la sala. De cel putin trei ori pe saptamana. Fesieri, abdomene, banda. Piscina. Sauna. Din nou dus.

Ne ingrijim cu grija hainele. Le spalam. Detergent, balsam. Le Ducem la curatatorie. Le Curatam de scame.

Ne curatam cu grija pantofii. Ii dam cu crema, ii lustruim, ii stergem cu carpa moale.

Ne curatam cu grija casele. Spalam pe jos, aspiram, stergem praful, frecam faianta, gresie, oglinzi, geamuri, spalam perdele, covoare, draperii.

Cu toate astea, multi dintre noi nu realizam ca in sufletele noastre s-au adunat panze de paianjeni. De la prea multe neiertari, rautati, judecati, greseli. Misuna gandacii pacatelor zilnice, mai mici sau mai mari, cu voie sau fara de voie, cu stiinta sau fara de stiinta. Colcaie grupuri grupuri, negri sau colorati, prin toate cotloanele sufletului nostru. Pe zambetul inimii, pete negre de minciuni, de tradari, de inselari. Pe hainele candva stralucitoare, noroi. De la prea multe patimi. Desfranari, pofte nelalocul lor, furturi si atatea alte zeci si sute de pacate au intunecat cu totul geamurile prin care vedem lumea. Si ne revoltam apoi ca e atat de urata. Si oamenii atat de rai. Ura ne-a murdarit cu totul aripile iubirii cu care zburam spre cer. Invidia, gelozia si prea multele pietre aruncate ne-au legat cu lanturi grele si intunecate bratele inimii cu care altadata imbratisam oamenii, viata, lumea. Buzele sufletului nu mai stiu sa se roage, le-au astupat prea multe valuri de indoieli, temeri si deznadejde. Au uitat sa rosteasca vorbe de iubire, le-au ingropat prea multe pravaliri de cuvinte grele. Au uitat sa sarute alte inimi. Sunt pline de sangele atator sageti pe care le-am aruncat si s-au intors tot la noi. E atata praf, noroi si mazga in casa sufletelor noastre. De parca n-am facut curat de-o vesnicie. Si in inimi ni s-a adunat asa de mult balast. Prea multe lucruri am lasat sa intre in locul nostru cel mai sfant.

Daca ne-am stradui sa ne tinem inimile la fel de curate precum ne chinuim cu trupurile, vesmintele si casele, lumea asta ar fi mult mai frumoasa.

Daca ne-am imbaia si sufletul in lumina rugaciunilor, in taina spovedaniei, a intalnirilor de taina cu lumina lumii, in iertare, iubire, lacrimi si fapte bune, inimile noastre stralucind de curatenie ar face din pamantul asta bolnav un soare.

Poate ca soarele asta si e de fapt...

Un pamant unde oamenii petrec zeci de mii de ore ingrijindu-si sufletele...









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu