Nu l-am iubit .....

Nu l-am iubit că era frumos sau inteligent. L-am iubit pentru tot ceea ce nu era. L-am iubit și atât. Mie nu mi-a păsat niciodată de cât de defecți sunt oamenii, i-am iubit așa cum erau, pentru că și eu eram unul din acei oameni defecți. 
Pe el însă l-am iubit mai mult decât pe restul. Îl iubeam și nu-mi venea să cred cât de tare. Am crezut că-i voi putea umple golurile ce le avea cu dragostea mea, dar nu era așa... golurile lui nu dispăreau, se adânceau, si pe măsura ce golurile lui se adânceau parcă în mine se adânceau. Nu l-am putut înțelege niciodată. De ce iubirea mea nu i-a fost de ajuns să se vindece? Sau poate...poate inima lui era de mult la alta și degeaba încercam să o vindec. În final am făcut ceea ce era demn pentru mine să fac, am plecat, poate l-am distrus, i-am luat pană și ultima rază de soare, dar mă învârtisem prea mult în cioburile lui. Sângerasem destul pe ciuburile lui, eram deja secată.
Nu poți sta lângă un bărbat care tot ce face e să se distruga singur și pe tine cu el. Lasă-l să gasească pe cineva care sa-i umple golurile și să-i adune cioburile daca tu nu poți. Tu caută pe cineva care să nu te sece ci să te umple.