Amanta mea... singuratatea...

Candva iubeam valtoarea lumii
Si ma lasam cuprinsa de-al ei val
Candva traiam un vis al fericirii
Si nu stiam de-al meu rival...

Dar a venit si clipa grea
Ce mi-a adus singuratate
Si m-am topit precum un fulg de nea
Ei... spune-ti voi... nu-i nedreptate?

O, da... singuratatea-i o povara
Ce am urat-o neincetat
Pana-ntr-o zi de primavara
Cand m-am trezit cu ea in pat

Si am iubit-o ca era dulce
Chiar daca-mi mai servea pelin
Stia al meu suflet sa il culce
Si uneori era sublim

Dar lumea n-a incetat sa ma priveasca
Si a-ndraznit chiar sa-mi vorbeasca
Si uite-asa eu m-am trezit
Ca upss... m-am cam indragostit

Eu am trait intens o luna, doua
Nu mi-a pasat ca-s nori si ploua
Am ras cand soarele a rasarit
Si m-am cam pus eu pe iubit

Acum singuratatea-i cam geloasa
Si vrea sa vina pe la mine
Nu pot sa spun ca-s bucuroasa
Dar sa vedem daca mai tine?

Imi da tarcoale si ma-mbie
Asa cum doar vicleana stie
M-alina cu parfum de poezie
Si eu ii tot spun ca-i fantezie

Nu pot s-o alung de langa mine
Si nici sa-infrunt al sau atac
Ce zici iubirea mea... de maine
Ma lasi amanta sa o fac?