Iubirea necondiţionată este atunci când mergi cu cineva pe un drum greu şi chiar dacă îţi ard tălpile, chiar dacă respiraţia ţi se usucă şi simţi că dacă mai faci un pas şi mori tu tot nu te opreşti, mergi mână de mână cu persoana pe care o iubeşti. Iubirea necondiţionată este atunci când nu te mişti nici un milimetru de lângă persoana respectivă chiar dacă ştii că acel drum nu este drumul tău şi chiar dacă ştii că ar fi mai uşor dacă luaţi o scurtătură sau dacă pur şi simplu vă opriţi şi vă aşezaţi puţin pe iarbă şi aşteptaţi. Iubirea necondiţionată este atunci când nu fugi, nu tragi înapoi, nu împingi sau tragi după tine ca să va mişcaţi mai repede. Atunci când mergi în acelaşi pas cu acea persoană fără să îi dai drumu de mână indiferent cât de rău te ustură pielea. Iubirea necondiţionată este atunci când nu îţi este frică să mergi mai departe chiar dacă au fost momente când amândoi v-aţi oprit din mers şi v-aţi uitat în spatele vostru, aţi privit ce aţi lăsat în urmă şi totuşi încă ai curajul să porneşti din nou la drum cu acea persoană. Când acea persoană îţi dă încredere în tine şi în voi. Să suporţi fiecare oprire, fiecare întoarcere fără să oboseşti şi fără să te schimbi sau să te răzgândeşti şi tu. Pentru că la final veţi ajunge la mare şi valurile vă vor răcorii picioarele şi veţi uita de tot ce a fost greu.
"Capul meu ajungea doar până la pieptul lui. Și dacă voiam să-l sărut trebuia să mă ridic pe vârfuri, sau el trebuia să mă ia în brațe. Dar îmi plăcea așa. Pentru că buzele mele ajungeau până la cea mai importantă parte a corpului: inima lui. Și nu m-ar fi deranjat să mă ridic de fiecare dată când aș fi vrut să-l sărut, căci știam că să-i ating inima nu trebuia să fac nimic. Era acolo, chiar în fața ochilor mei, și era doar a mea, asta te face puternic, te face să te simți infinit."