Privesc in gol si simt cum toate trec... vad universul ca un abis, un abis in care ma ratacesc si jur ca nu stiu incotro s-o iau! As vrea sa devin din nou eu, sa fiu din nou acelasi om cald, bland, insa lucrurile nu mai sunt asa, iar eu simt cum ma pierd printre ganduri, printre vise, prinre oameni, devin ceea ce nu sunt, devin ce nu am vrut sa fiu. Poate am daruit iubire acolo unde trebuia sa daruiesc indiferenta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu