Urăsc când lumea își face griji pentru mine...!!

Urăsc când lumea își face griji pentru mine, când încearcă să mă înveselească numai ca să-mi aducă starea aia falsă de bine cu care s-au obișnuit ei. Urăsc să știu că zâmbesc și râd numai ca să nu le arăt lor care e starea care mă caracterizează pe mine în general. Nu-mi place să știu că odată ce mă vor vedea serioasă, ei vor începe cu morala, cu vorbele mult prea înțelepte, de parcă ar fi trecut ei prin ceea ce trec eu, de parcă ei s-ar punea vreodată în locul meu să mă înțeleagă, sau, cel puțin, să încerce să înțeleagă câtuși de puțin. Aș vrea ca măcar odată în viața lor să mă asculte, nu să mă facă pe mine să ascult. Dar când văd cu câtă superficialitate mă tratează, prefer deseori să ignor sentimentele și să mă prefac atotfericită.