A ierta înseamnă să-ţi pui sufletul pe altar în sacrificiu de fiecare dată când pronunţi " te iert";

A ierta înseamnă să te laşi rănit o dată, de două ori, de trei ori până la infinit de aceaşi greşeală;
A ierta înseamnă să adormi visele tale sub tălpile unui om dispus să le calce din nou şi din nou;
A ierta înseamnă să speri şi să accepţi aceste riscuri, chiar dacă dincolo de iertare poate nu vei găsi niciodată o schimbare, ci doar acelaşi cuptor fierbinte care îţi mistuie visele şi speranţele.
TOTUŞI, atunci când iert aş dori ca aceasta să vină de mână cu o recunoaştere şi o schimbare din partea celuilalt. Aş vrea ca cealaltă persoană să conştientizeze că rănile pot fi râuri adânci şi se pot construi ziduri de nedărâmat prin acţiuni şi cuvinte; aş vrea să înţeleagă că dacă am iertat de două ori aceaşi greşeală nu înseamnă că nu mai doare ca prima dată şi că are dreptul să mă rănească şi a treia oară ci faptul că am un suflet dispus să creadă în schimbarea omului; un suflet inclinat să treacă de o mie de ori prin acelaşi sentiment rănitor doar de drag, doar din speranţa că acel suflet va deveni cândva o versiune mai bună; să realizeze că totuşi a existat cineva în lume care a dorit prin iertare să-i arate cerul. Aş vrea să iert, dar mi-aş dori ca iertarea să meargă de mână cu o promisiune: un jurământ al sufletului celuilalt de a călca mereu cu grijă prin mintea mea, sufletul meu, lumea mea.
O spun eu. Aceaşi care te iartă mereu....