E atât de greu să iubeşti un băiat căruia nu-i pasă de tine deloc, e atât de greu să te abţii să nu-l cauţi, să nu-i dai mesaje, să îl ignori complet, dar înăuntrul tău să-ţi doreşti din tot sufletul să-i vorbeşti, măcar pentru cinci minute dar să nu poţi pentru că textuleţul de acasă l-ai uitat instantaneu atunci când dai ochii cu el, în sfârşit. Au rămas doar amintiri. Doar amintiri?! Înseamnă mult mai mult pentru mine. Toate chestiile astea numite ''amintiri'' sunt cele mai frumoase lucruri din viaţa mea, pe care le-am trăit vreodată. Aceste ''amintiri'' sunt unice şi nu se vor mai întoarce niciodată şi niciodată nu vor mai fi la fel. Nu vor mai fi aceleaşi sentimente, nu va mai fi focul acela arzător ce te îndeamnă spre necunoscut şi curiozitate alături de el. Acele clipe, puţine, au însemnat enorm pentru mine. M-au maturizat enorm, mi-au dezvoltat gândirea şi mi-au deschis ochii. Dar pentru că s-au terminat şi au trecut prea repede, mi-au închis sufletul şi m-au făcut să nu pot iubi pe altcineva !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu