Am vrut să te uit de atâtea ori iubite. Cu fiecare îndepărtare, în care te aruncam, reveneai negreşit înapoi. Am făcut tot ce era omenesc să mă dezlipesc de membrana dulce a iubirii tale, însă puterea cu care a fost cusută de mine, e mai presus de toate legile scrise şi nescrise a pământului. Am mers de mână cu alt bărbat pe străduţele noastre, iubite. Un bărbat pe care mă străduiam din temelii să îl iubesc şi care la rândul lui făcea eforturi cumplite să simtă ceva pentru mine. L-am dus prin parcurile şi grădinile noastre cu trandafiri, i-am arătat soiuri nemaintâlnite de flori, aduse de pe toate continentele, însă n-am putut să-i arăt floarea pură a iubirii. L-am învăţat să stâlcească câteva vorbe spaniole şi i-am prezentat harta iubirii noastre, cu toate plecările şi opririle metroului, însă stângăcia lui îl pleca mai mult decât îl aducea. L-am purtat prin toate locurile care păstrau încă urma paşilor tăi, însă măsura lui prea mică la picior, nu se încadra niciodată în mătriţa perfectă a şarmului tău. Timpul îndestulat a trecut repede pe lângă noi iubite, iar amprenta ce ai potcovit-o sub tălpile mele nu e tocită deloc, chiar dacă tentaţiile m-au târât după ele, de cele mai multe ori. Astăzi, imi vine să mă descalţ de toată lumea şi s-o iau la galop înspre tine. Am vrut să te uit de atâtea ori iubite, dar n-am încotro, flacăra asta din mine vrea să ardă până la temeliile vieţii şi înapoi....!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu