Am început să mă învinovățesc pe mine, spunându-mi că sunt mult prea complicată, dar vezi tu dragul meu, nu era așa. Sunt chiar simplă, ai tu prea multe ”cerințe”. Mi-am zis că am fost rece cu tine și că nu o meritai, dar nu e adevărat, o meritai din plin pentru că m-ai rănit de multe ori. Da, așa e. M-ai rănit. Poate nu în ultimul timp, pentru că în ultimul timp nu mai prea puteam fi rănită, dar aruncă o privire în spate. Fii sincer! Ce vezi?
Mi-am dat seama într-un final că nu mă iubeai așa cum spuneai pentru că atunci când iubești așa mult pe cineva nu încerci să-l schimbi și mai ales în rău. Tu, dragul meu n-ai înțeles niciodată că eu am principii (poate singurul lucru bun la mine) și m-ai pus să mi le calc în picioare, încercai să mă schimbi, să dai la o parte copilul din mine. Aveai dreptate când spuneai că nu ești bun pentru mine și nici eu pentru tine. Tu n-ai nevoie de o fată cu personalitate și principii, ție iți trebuie una pe care să o poți modela să poți face ce vrei din ea, scuză-mă dar eu nu pot fi așa. Poate sună egoist, dar nici eu n-am nevoie de o persoană care tot ce face e să mă învinovățească pe mine pentru tot, cineva care nu-și poate vedea greșelile. Nu-și poate asuma consecințe pentru propiile fapte. Întradevăr, eu cea care fuge de obligații și responsabiltități, dar tu nu ști să-ți asumi responsabilitatea pentru propriile fapte
Vrei să ști de ce țipam așa mult? Țipam în speranța că poate odată și odată aveai să mă asculți cu adevărat. Nu doar o să mă aprobi și să te doară undeva. Ți-am ținut discursuri întregi despre mine și tot n-ai reușit să vezi ceea ce eram. Puteam să îți explic totul ca unui copil că tot n-ai fi înțeles și de asta am încetat să-ți mai spun, am încetat să-ți mai explic, să-ți mai arăt. Îmi pare rău că ți-am acceptat atâtea și am trecut cu vederea peste atâtea, dar ști cum se zice, dragostea e oarbă. Uneori poate prea oarbă...
Să ști că.. să mă lași să plec a fost cel mai bun lucru pe care puteai să faci (eu nu aș fi avut curaj să plec) pentru că noi nu suntem făcuți unul pentru celălalt. Luptam cu morile de vânt. În momentul în care pur și simplu am încetat să mai lupt și să las lucrurile să decurgă de la sine m-ai acuzat că nu-mi pasă. Dar, spune-mi te rog, de ce să mai lupt când oricum tu aveai să pleci și să mă lași singură? Voiai să dau tot ce am mai bun din mine, să iei tot și să pleci. Nu! Nu merge așa. Prea egoist și impocrit, nu crezi? Îmi pare sincer rău dacă nu am fost fraiera care ai crezut tu că sunt. Ai încercat mereu să pari altceva decât erai în ochii mei, dar tot am vazut. Am vazut. Sincer... preferam să nu văd. Ai încercat să arunci totul asupra mea spundându-mi că am devenit rece. Dragule, nu asta a fost problema. Problema era că nu puteai să vezi adevărul. Aveai ideiile tale și imaginile tale întimpărite-n minte și nu voiai să renunți la ele. Da! Recunosc și eu am greșit , trebuia să fiu mai întelegătoare și poate să lupt mai mult, dar cu ce folos? Unde ajungeam dacă lăsam după tine? Ai fi făcut din mine tot ce voiai. M-ai fi transformat într-o persoană care nu mi-ar fi plăcut și în genul de persoană ce îl disprețuiesc. Nu-mi place să fiu slabă și tu asta voiai, să fiu o persoană slabă. Îmi e rușine că totuși aproape am devenit una. Iartă-mă dacă nu-mi plac sticlele tale de băutură, dar așa sunt eu. Și așa, te-am iubit(încă o fac) și ți-am vrut binele (încă ți-l vreau), dar tu n-ai știut să vezi.
Să ști că am observat că de multe ori ai încercat să te ”descotorosești” de mine, dar eu tot veneam cu argumente și n-ai făcut-o. Poate ar fi trebuit naibii să tac și să te las în pace, să te las să pleci. Să ști că chiar vreau să fim prieteni. Chiar mi-ar plăcea. Sincer mă tot gândeam dacă să-ți spun sau nu lucrurile astea, dar deși nu meriți, ți le spun.
Sper să ai deminitatea de a nu afirma și tu ca alți fraieri ”Hai frate, puțin îmi pasă, deja își dădea aere și i-am facut jet”, lasa-mă să cred că nu ești chiar așa, chiar în halul acela. Sper ca tot ce a fost să rămână între noi și să nu îi povestești viitoarei tale ce făceam noi, așa cum mi-ai povestit mie ce făceai tu cu fosta. Scuză-mă că iți zic, dar întotdeauna mi s-a părut urât, dar nu am zis nimic. Ceea ce a fost a fost între voi și trebuia să rămână între voi, nu să spui lumii întregi.
În momentul acesta nu mai știu ce să cred, am atâtea să-ți spun... O să le păstrez pentru mine dau poate odata și odata o să ți le zic, dar acum nu. Îmi pare rău că n-am fost ceea ce căutai. Îmi pare rău că n-am putut să-ți umplu golurile. Dar și mai rău îmi pare pentru cât mă durea că nu te puteam face fericit, atunci n-am înțeles, dar acum înțeleg, nu era vina mea... Mă durea degeaba. Sunt o simpla persoana, am nevoie de cineva care să înțeleagă asta și să nu-mi ceară mai mult, tu n-ai reușit să înțelegi. Ști ce chinuitor era? Cât mă durea? De multe ori erai rece cu mine și abia îmi vorbeai, asta mă distrugea. Nu, nu ști... ȚI-am spus, dar nu ai reușit să înțelegi. Acum îmi dau seama că tu ești mai copil ca mine. Te-ai simțit rănit în momentul când am priceput tot și am început să devin mai calculată, mă bucur că mă trezisem și-mi pare rău dacă faptul că realizasem unele lucruri te-a făcut să ma minti.
Totuși îți mulțumesc pentru că m-ai învățat o lecție destul de importantă. Îmi pare rău că nu-ți pot zice mai multe, dar nu are rost. Vreau doar să ști că nu-ți sta bine să faci pe inocentul și pe nevinovatul când nu ești așa. Suntem amândoi vinovați aici. Încetează să mai încerci să scoți basma curată. Cum am mai spus, vreau să fim prieteni, nu dușmani.
Cu drag,
Fata ce ți-a pus inima ei pe tavă (dar tu, ai c-am frânt-o)
P.S .....O să ai mereu un loc special la mine-n suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu