Dar fac şi eu ca şi copiii cărora cineva le strică jucăria preferată: "Te iert. Vrei să fim iarăşi prieteni?"
Şi mă iert şi pe mine, pentru că nu am ştiut să mă port. Pentru că m-am oprit atunci când ar fi trebuit să merg până în pânzele albe.Dar ştii, cred că aş fi ajuns singură acolo. Şi pânzele alea albe mi-ar fi şters doar lacrimile. Iar eu te-aş fi urât cu tot sufletul meu, pentru că nu ai ştiut să mergi lângă mine.Aşa e mai bine. M-am oprit pe drum. Sunt încă între oameni....!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu