Nisipul umed o alinta mai mereu
Era mare, frumoasa, placuta privirii
Dar oare cati stiu sa se-nchine iubirii?
Un val ratacit a adus-o la mal
Pe tarmul vietii i-a ridicat piedestal
Un soare senin a dat stralucire
Dar oare stia ca asta nu-i fericire?
Nispiul uscat de arsita verii
In inima a scrijelat urma durerii
Visa suferind la zborul de fluture
Dar oare cat mai putea sa indure?
O ploaie a venit sa schimbe a sa vreme
Cu stropi de iubire desprinsi din poeme
Un mugur din inima franta pe loc s-a ivit
Dar oare mai putea el sa fie iubit?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu