sâmbătă, 10 mai 2014

La început am prins rădăcini în tine....

La început am prins rădăcini în tine, mă hrăneam cu un zâmbet de-al tău, cu o atingere, cu un gest, cu tot ce mă minuna. Și rădăcinile mele creșteau, eram tot mai viguros în fața intemperiilor de tot felul : îndoieli, nepotriviri, neșanse...Apoi a început seceta și frigul răcelii tale, așa încât rădăcinile mele s-au uscat, frunzele cu care mă hrăneam au căzut, iar intemperiile aproape că m-au doborât. Toamna asta aproape a trecut, iarna ce-o să vină, mă reculeg, iar cu noua primăvară voi prinde noi rădăcini, mai puternice,voi avea frunze noi, mai dese, și voi opri timpul în loc, ca să nu mai vină toamna cea distrugătoare.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu