luni, 12 mai 2014

Nu scot cu usurinta un om din sufletul meu !!

Nu scot cu usurinta un om din sufletul meu , dar daca o fac , acesta este ca si cum nu ar mai exista.
Pana sa ajung la acest pas , IERT de mai multe ori si caut sa ma agat de tot ce are acel om mai bun si mai frumos in el , ma agat de amintirile si trairile frumoase alaturi de el.
Indur , tolerez , inteleg , sufar si acord sanse , mergand uneori pana la naivitate , dar nu pana la a lasa sa se profite de bunatatea mea….am si eu limitele mele , ca orice om.
Si , ma trezesc intr-o zi , in care ia nastere in mine sentimental dreptatii….si atunci simt o repulsie fata de modul in care am fost tratata si iau atitudine.
Sufletul omului nu este o casa parasita in care sa se bantuie cum vrea fiecare , din care sa ia ce ii trebuie sau sa plece si sa revina , ori de cate ori are chef.
In sufletul omului nu trebuie sa se intre urat , ci frumos , cu intentii bune , deschis , pasnic si iubitor.
Cine doreste sa faca parte din sufletul cuiva , ar trebui sa stie ce are de facut , inca de la intrare , ca sa stie sa isi pastreze locul acolo….cine nu …..ADIO !





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu